Invata sa iti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb, binecuvantarile daltuieste-le in piatra.

"Intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute, dar la un moment dat au ajuns sa se certe iar unul dintre ei l-a lovit pe celalalt peste obrazul drept...Acesta fara sa spuna nici macar un cuvant s-a aplecat si a scris pe nisip: "Astazi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept!"
Au continuat drumul si intr-un tarziu au ajuns la o oaza unde au hotarat s afaca o baie...Cel lovit peste obraz, si-a pierdut echilibrul alunecand spre partea maloasa si riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara...Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra: "Azi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata!" Prietenul care isi lovise cel mai bun prieten intreba: "Cand te-am lovit peste obrazul drept ai scris ce am facut in nisip, iar acum ca te-am salvat daltuiesti in piatra?De ce?" ...Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse: "Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge, insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa ii daltuiesti fapta in piatra de unde nici ploaie, nici vantul nu o pot sterge niciodata."
Invata sa iti scrii durerile pricinuite de altii in nisip, in schimb, binecuvantarile daltuieste-le in piatra."