Petrec in minte-mi viata lipsita de noroc,
Optzeci de ani imi pare in lume ca am trait
Ca sint batrin ca iarna , ca tu vei fi murit.
Aducerile aminte pe suflec cad in picuri
Redesteptind in fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste in feresti,
Se toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atunci pe dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari in lacrimi , cu miini subtiri si reci;
Cu bratele amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-i vrea a-mi spune ceva...apoi suspini....
Eu string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O glasul amintirii ramie pururi mut,
Sa uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut ,
Sa uit cum dupa-o clipa din bratele-mi te-ai smult....
Voi fi batrin si singur , vei fi murit de mult!
Mihai Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu