Topite-n umbrele din noapte,cand rataceam sub stele
Privind cum dincolo de zari, zburau cu aripi neperechi,
Aceleasi vise-n care azi, ne regasim straini prin ele.
Chiar gesturile ravasite pe ochii tristi ce-au lacrimat,
Sunt doar carari pe-obrajii-n riduri a stropilor de vis
Si toate parca dintr-o data, din viata noastra au plecat,
Iar usi ce duc spre fericire, isi au mereu zavoru-nchis.
In mine inca mai ard flacari, in mine viata te doreste,
Cu trupul tau sub pomii-n floare din primaverile tarzii,
Desi se sting mereu in valuri lumina din adancuri creste
Pentru ca stelele-s cuvinte, rostite-ncet prin galaxii.
Si te iubesc in timp de zi, cu fiecare clipa trecatoare,
Sub cerul care-a-mbatranit, de-atatea ploi care-au cazut,
Si-asemanarea gandurilor noastre, e doar iluzia ce moare
In doua lacrimi ce-au cazut, din ochii care i-ai pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu