Despre rautate...

Motto:

"Firea netrebnică, pornită spre rău, dacă nu poate pentru o pricină întemeiată, face rău fără acoperământ."

Esop

Rautatea include in sine o larga palete de sentimente si trairi: invidie, egoism, ura, gelozie si restul... rautatea este pentru suflet ceea ce este aerul pur pentru peste...rautatea cu tot ceea ce insemna ea, este in fapt o imensa agresivitate...iar agresivitatea ucide sufletul mai precis iubirea din suflet...iar unde este agresivitate nu este iubire...iar unde nu exista iubire, nu exista nici credinta nici speranta si, in ultima instanta nici viata...cel care are putina iubire in suflet si multa agresivitate nu poate iubi nimic cu adevarat...nici macar un ciine...el se simte in permanenta tradat si injosit de ceilalti pentru ca agresivitatea din sufletul lui atrage aceasta...si nu intelege de ce...se simte nedreptatit de soarta...de destin...cind de fapt singurul responsabil este doar el...nici o alta forta nu este implicata...doar el...cum poate iubi un asemenea om?...nu poate, nu pentru ca nu stie cum, ci pentru ca nu poate...nu poate pentru ca sufletul lui este umbrit de rautate iar iubirea sta ca o pasare speriata undeva intr-un colt...iar suferinta este singura sansa pentru ca acest suflet sa vada din nou lumina...si o va vedea...intr-un final...si piina la luminosul final, se va intreba intr-una "De ce Doamne?"