Tu poate...m-ai uitat...

Totul in viata,ia forma unui val,
Ce fuge-n larg,
Doar pentr-a reveni
La mal.
Doar lacrimile,
Rand pe rand 
Dispar,
Luand cu ele,   cuvinte 
Nerostite,
Lasand in urma,
Pleoape obosite.
Strabat prezentul,
Cu pasi mici,neancrezatoare.
Ma simt ca o corabie in larg,
Pe-o mare-nselatoare.
Incerc sa-nlatur norii,
Vreau un cer senin,
Sa cred in soare si speranta,
Chiar daca TU,
De mine,mereu,mereu,
Esti vesnic,
La distanta.
Ma-ntorc in fiecare zi,
In fiece secunda,
La clipa cand tu fata,
Mi-ai cuprins-o, cu mana tremuranda.
La clipa cand,
Unul pe altul in brate,
Ne-am luat.
Cu sufletele tremurande,
Sfarsit-am noi atunci,
Intr-un sarut,
Nevinovat.

Trecut-au de atunci,
Atatea nopti si-atatea zile...
Tu poate m-ai uitat,
Eu te pastrez in amintire.
Zambetul tau cald,
Privirea ta albastra,
Le port cu mine-n suflet,
Si imi dau speranta,
Desi eu,
Nu te pot avea,
Nicicand,in fata!