Nesiguranta....

Ştii ce e în inima mea acum?
O vară tropicală plină de nesiguranţă,
un vers aşternut pe o foaie de hârtie
şi şters de gândurile negre.
Ţoţi sunt departe,
iar eu stau singură în noapte
şi aştept un semn de la tine,
căci sufletul meu e pe moarte.
Vreau să fiu înţeleasă,
vorbesc cu o vrăbiuţă,
dar ea doar mă ascultă
şi apoi pleacă.
E ucigătoare această nesiguranţă,
aşteptarea zilei de mâine,
care poate să nu mai vină,
iar frica peste suflet se aşterne.
Frica de a nu greşi,
de a nu călca pe iarba altuia,
de a nu fi zdrobită,
cum să procedez: să stau şi să aştept, sau să vorbesc?
Vreau să strig, să urlu,
să mă audă cerul şi pământul,
să mă eliberez de această nesiguranţă,
frica... de a nu fi uitată. 
(versuri de Logica)