O iubire pana ...la capat!

Bineinteles, pentru mine, “adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.”(Convorbiri cu Octavian Paler)
Fara a parea lipsita de modestie...eu am acest far!Am dorit,am visat si iubit, (iata maine se implinesc sapte luni)..nespus de mult,  un om...obisnuit fara indoiala.Atat de mult,  incat desi comunicarea a fost aproape nula(din punctul meu de vedere)sentimentele traite..la cota maxima.Si daca credeti ca mi-a fost usor, ei bine nu.Am fost pe punctul de a renunta de cateva ori,putine dar ..am fost.Ce-am simtit in acele momente?Teama.Da,teama.Mi-e teama ca iubirea mea nu ajunge la acea inima.Si ca daca ajunge e privita ca un strain nepoftit in noapte.E posibil sa nu fie asa,dar comunicarea fiind zero..nu am cum sti.Am invatat sa percep semne,sa ascult o tacere...sa ma bucur pana la lacrimi pentru un scurt dialog...si sa continui sa cred ca intr-o zi voi reusi sa spulber teama din inima lui,sa-i pot darui..iubirea-mi de mii de ori mai mult decat am facut-o in aceste sapte luni.Daca voi si reusi...e greu de apreciat.Important e doar ca eu cred,  chiar cred ca frumos,nespus de frumos ar fi ca doua suflete ce si-au vorbit, fiecare in limbajul sau, sa se intalneasca si sa-si dea frau liber sentimentelor.Se intampla atat de rar in viata sa iubesti asa,  incat consider o pierdere neamplinerea acestei iubiri.Poate...va fi implinire..Mai cred in ziua de maine...intr-un fel...ziua noastra.Si...mai cred in aceasta iubire...pana la capat!