Care-o fi scânteia vieţii-care-i cauza primară
A luminii şi a lumii şi a tot ce ne-nconjoară?
E un fenomen născut dintr-o fizică reacţie?
E Cel Sfânt şi nefăcut-vreo sublimă ecuaţie?
Sau este ceva în lume mai presus de-a noastră fire?
E un spirit increat-e un vis de nemurire?
La-nceput singurătatea-numai ea atât a fost
Şi nimic nu exista şi nimic nu avea rost...
Dar deodat' singurătatea prinde suflet şi gândire
Şi singurătatea-aceea se preface în iubire
Şi iubirea e scânteia universului întreg
O purtăm mereu în suflet, dar e doar o amintire
Ce nici oamenii de ştiinţă n-o mai înţeleg...
(versuri de Logica)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu