Toti fugim de asta si toti ne intoarcem la
asta...pentru ca este o traire, un fel de a fi si am observat ca oamenii
au inceput sa aibe curaj sa-si recapete inocenta.
Va dau un singur exemplu : am fost la un curs de dezvoltare personala si...printre altele ne-am jucat. Unul din jocuri era sa fim soferi si masini, pe rand. Soferul era in spatele masinii, cu mainile pe umeri; masina (persoana din fata) tinea ochii inchisi si trebuia sa se lase in voia soferului. Imaginati-va ce senzatii trebuie sa ai, mergand cu ochii inchisi, printre scaune (care delimitau marginea soselei) si, cand soferul te strangea un pic de umar trebuia sa clacsonezi. La inceput am ras toti dar...partea draguta acum urmeaza : unii eram crispatii, altii opuneam rezistenta, altii trageau cu ochiul si altii uitau sa clacsoneze. Din intamplarea aceasta mi-am dat seama ca un copil n-ar fi avut nici o problema cu increderea sau cu trasul cu ochiul. Nu s-ar fi temut, pentru ca el stia : este doar un joc. In schimb, noi, maturii intampinam tot felul de rezistente : „daca ma lovesc de scaun?”, „conduce prea tare!”, „ma ia ameteala...”, „mi-e teama ca ma izbesc de ziduri...”, „trebuie sa detin controlul...”
Cand am uitat de de copilul din noi? Ii dam atentia cuvenita? Mai stim sa ne jucam? Un copil habar nu are de daca are ce manca sau unde dormi...el stie cand ii este foame si somn. Noi...ne pregatim pentru asta... Copilul are incredere si nu isi face griji. Iata un exemplu de a fi copil : uita de griji. Un prieten spunea sa nu ne mai facem griji pentru ca se va petrece urmatorul fenomen : lucrurile se rezolva de la sine. Si este adevarat! Fi fara griji – iata inocenta. V-ati intrebat vreodata de ce Maestrii spirituali sunt asa senini? Ei sunt ca niste copii : inocenti, veseli si pusi pe sotii. Asta este copilul din noi.
Am fost invatati sa fim intr-un anumit fel, sa avem un anumit comportament si sa ne ridicam la anumite standarde. Parintii ne-au impus o anumita educatie, in scoala am fost invatati sa facem anumite lucruri, apoi in facultate ne-am specializat in anumite domenii, sefii ne impun anumite conditii, colegii sunt cu ochii pe noi si tot asa...pana am uitat de noi...Dar este obositor!!! Meritam cate o pauza. Meritam sa vedem in ce casa locuim, cine sunt persoanele de langa noi, meritam sa ne spunem noua insine : „Azi, merit sa ies la o cafea cu prietenii!”, „Azi imi ofer singura o floare...”, „ Merg la cursul ala de care mi-a spus prietena mea – merit asta”, „Azi vreau sa ma joc ... cu culorile”.
Ati observat ce bine te simti cand esti la mare si te joci facand castele de nisip : este copilul din tine. Oare nu este minunat ca dupa o zi de munca sa mergi acasa si sa ... te joci cu plastilina, sau sa pictezi ceva dragut, sau te delectezi cu un puzzle, sa „te dai cu rolele” sau sa stai sub un copac? Facand asta nu esti mai putin serios, ba dimpotriva : este bucuria de a trai, inseamna sa restabilesti puntea cu copilul interior.
Cum pot sa fac asta? Un exemplu ar fi : un dialog cu mine insami. Iau o foaie de hartie si ma intreb :
- Ce ii place copilului din mine?
- Ce jocuri as juca daca as fi copil?
- Ce ma impiedica sa manifest bucuria de a fi liber?
- Imi amintesc de copilarie?
- Ce gandeste copilul din mine?
- Ce as schimba in viata mea daca as privi lucrurile prin ochii unui copil?
- Ce emotii are copilul din mine?
- Ce culori ii plac?
- Ce il face sa se simta confortabil?
- Exista vreo suferinta care ma apasa gandindu-ma la asta?
De cele mai multe ori este greu sa raspunzi la astfel de intrebari pentru ca, fiecare stim ca am resimtit tensiuni in copilarie, dar putem incerca apeland la un specialist. Zambiti, dar este cat se poate de firesc si este foarte important. Un mare intelept ... al carui nume imi scapa spunea „Mi-am petrecut 30 de ani in scoala si inca 30 de ani ca sa uit totul si s-o iau de la capat...”. Ce spune asta? Ca pe undeva...am pierdut legatura cu noi insine. A te impaca cu copilul din tine si a-l iubi inseamna ca ti-ai rezolvat majoritatea problemelor...pentru ca restul lasi sa vina de la sine. Asa fac copii. Daca vreti sa experimentati asta puteti merge intr-o gradinita sau in „Oraselul copiilor” si sa stati cateva ore, doar privind...sau paricipand. Poate fi obositor fizic, dar...veti fi fericiti. Cu siguranta! Tot ce am spus poate parea banal si simplu : dar asa este! Toate bucuriile din viata unui om nu costa bani, nu sunt pompoase si nu au sclipici. Sunt simple, aparent banale. Ati observat, de pilda, prin filme ca un maestru, care este vizitat de .. indivizi care au ceva de impartit cu el, acesta...continua sa-si ude plantele sau in Matrix, cand Neo merge la Oracol, aceasta facea fursecuri. Lucruri simple. Ca si copiii.
Si nu uitati : exista atat de multe retete, dar cea mai importanta este cea pe care v-o dicteaza inima. Aveti o inima tanara?
Va dau un singur exemplu : am fost la un curs de dezvoltare personala si...printre altele ne-am jucat. Unul din jocuri era sa fim soferi si masini, pe rand. Soferul era in spatele masinii, cu mainile pe umeri; masina (persoana din fata) tinea ochii inchisi si trebuia sa se lase in voia soferului. Imaginati-va ce senzatii trebuie sa ai, mergand cu ochii inchisi, printre scaune (care delimitau marginea soselei) si, cand soferul te strangea un pic de umar trebuia sa clacsonezi. La inceput am ras toti dar...partea draguta acum urmeaza : unii eram crispatii, altii opuneam rezistenta, altii trageau cu ochiul si altii uitau sa clacsoneze. Din intamplarea aceasta mi-am dat seama ca un copil n-ar fi avut nici o problema cu increderea sau cu trasul cu ochiul. Nu s-ar fi temut, pentru ca el stia : este doar un joc. In schimb, noi, maturii intampinam tot felul de rezistente : „daca ma lovesc de scaun?”, „conduce prea tare!”, „ma ia ameteala...”, „mi-e teama ca ma izbesc de ziduri...”, „trebuie sa detin controlul...”
Cand am uitat de de copilul din noi? Ii dam atentia cuvenita? Mai stim sa ne jucam? Un copil habar nu are de daca are ce manca sau unde dormi...el stie cand ii este foame si somn. Noi...ne pregatim pentru asta... Copilul are incredere si nu isi face griji. Iata un exemplu de a fi copil : uita de griji. Un prieten spunea sa nu ne mai facem griji pentru ca se va petrece urmatorul fenomen : lucrurile se rezolva de la sine. Si este adevarat! Fi fara griji – iata inocenta. V-ati intrebat vreodata de ce Maestrii spirituali sunt asa senini? Ei sunt ca niste copii : inocenti, veseli si pusi pe sotii. Asta este copilul din noi.
Am fost invatati sa fim intr-un anumit fel, sa avem un anumit comportament si sa ne ridicam la anumite standarde. Parintii ne-au impus o anumita educatie, in scoala am fost invatati sa facem anumite lucruri, apoi in facultate ne-am specializat in anumite domenii, sefii ne impun anumite conditii, colegii sunt cu ochii pe noi si tot asa...pana am uitat de noi...Dar este obositor!!! Meritam cate o pauza. Meritam sa vedem in ce casa locuim, cine sunt persoanele de langa noi, meritam sa ne spunem noua insine : „Azi, merit sa ies la o cafea cu prietenii!”, „Azi imi ofer singura o floare...”, „ Merg la cursul ala de care mi-a spus prietena mea – merit asta”, „Azi vreau sa ma joc ... cu culorile”.
Ati observat ce bine te simti cand esti la mare si te joci facand castele de nisip : este copilul din tine. Oare nu este minunat ca dupa o zi de munca sa mergi acasa si sa ... te joci cu plastilina, sau sa pictezi ceva dragut, sau te delectezi cu un puzzle, sa „te dai cu rolele” sau sa stai sub un copac? Facand asta nu esti mai putin serios, ba dimpotriva : este bucuria de a trai, inseamna sa restabilesti puntea cu copilul interior.
Cum pot sa fac asta? Un exemplu ar fi : un dialog cu mine insami. Iau o foaie de hartie si ma intreb :
- Ce ii place copilului din mine?
- Ce jocuri as juca daca as fi copil?
- Ce ma impiedica sa manifest bucuria de a fi liber?
- Imi amintesc de copilarie?
- Ce gandeste copilul din mine?
- Ce as schimba in viata mea daca as privi lucrurile prin ochii unui copil?
- Ce emotii are copilul din mine?
- Ce culori ii plac?
- Ce il face sa se simta confortabil?
- Exista vreo suferinta care ma apasa gandindu-ma la asta?
De cele mai multe ori este greu sa raspunzi la astfel de intrebari pentru ca, fiecare stim ca am resimtit tensiuni in copilarie, dar putem incerca apeland la un specialist. Zambiti, dar este cat se poate de firesc si este foarte important. Un mare intelept ... al carui nume imi scapa spunea „Mi-am petrecut 30 de ani in scoala si inca 30 de ani ca sa uit totul si s-o iau de la capat...”. Ce spune asta? Ca pe undeva...am pierdut legatura cu noi insine. A te impaca cu copilul din tine si a-l iubi inseamna ca ti-ai rezolvat majoritatea problemelor...pentru ca restul lasi sa vina de la sine. Asa fac copii. Daca vreti sa experimentati asta puteti merge intr-o gradinita sau in „Oraselul copiilor” si sa stati cateva ore, doar privind...sau paricipand. Poate fi obositor fizic, dar...veti fi fericiti. Cu siguranta! Tot ce am spus poate parea banal si simplu : dar asa este! Toate bucuriile din viata unui om nu costa bani, nu sunt pompoase si nu au sclipici. Sunt simple, aparent banale. Ati observat, de pilda, prin filme ca un maestru, care este vizitat de .. indivizi care au ceva de impartit cu el, acesta...continua sa-si ude plantele sau in Matrix, cand Neo merge la Oracol, aceasta facea fursecuri. Lucruri simple. Ca si copiii.
Si nu uitati : exista atat de multe retete, dar cea mai importanta este cea pe care v-o dicteaza inima. Aveti o inima tanara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu