„N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine
insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem
nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva
care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea
noastra problema nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau
poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin
singuri.” Intaia singuratate/Scrisori imaginareOctavian Paler
In multe, daca nu in toate relatiile de iubire, se ascund unule elemente de
dependenta. Sa recunoastem: interdependenta fericita, armonioasa, matura nu
este decat un ideal spre care nazuim. Pentru a cunoaste iubirea matura, avem
nevoie ca in copilarie sa beneficiem de iubirea parentala puternica ce ne va
ajuta sa ne iubim pe noi insine. Iubirea parentala ne provoaca o intense stare
de bine si ne permite sa traim experienta daruirii din simpla bucurie de a o
face. Ca adulti, vom putea astfel sa traim si exprimam intregul spectru al
emotiilor si dorintelor, sa gandim limpede si sa facem o diferenta intre iluzie
si realitate, sa dam glas cu incredere gandurilor noastre si sa decidem calea
cea mai buna pentru a ne satisface nevoile. Daca vrem sa fim capabili, ca
adulti, de iubire matura, trebuie sa ne dezvoltam un sistem intern care sa ne
permita sa devenim proprii nostri parinti si care sa ne ofera iubire de sine
neconditionata, autoindrumare inteleapta si autoajutorare ferma.
In afara de iubirea parentala intensa, avem nevoie sa crestem intr-o cultura
care sa ii elibereze pe copii din iluzia ca ceilalti detin cheia unei vieti in
care promisiunile sunt mereu si pe deplin implinite: siguranta absoluta,
increderea nemeritata, rasplata imediata, puterea nelimitata si confortul
perpetuu. Acea cultura trebuie sa fie onesta, admitand ca fiintele omenesti nu
poseda inerent toate uneltele necesare pentru a stabili relatii constiente,
intime cu ceilalti – ca pentru aceasta avem nevoie sa elaboram o programa
complet noua. Contrar cantecului formatiei Beatels, aceasta programa ne va
dezvalui ca dragostea nu este tot ce ne trebuie si ca a trai iubirea este un
lucru greu. Dragostea cere multe. Iar programa ne-ar spune: “Nu fi aspru cu
tine; pana acum, nimeni nu a avut o relatie de iubire constienta, intima”. Ne-ar
spune sa ne ferim de tentatia de negare a propriilor nevoi si sa analizam cu
toata seriozitatea modul in care conditionarile joaca un rol destructiv in
relatiile noastre de iubire.
Daca ar fi ca toti sa indeplinim cerintele iubirii mature, am fi, fara exceptie,
independenti, dar capabili de acel tip de iubire care sa satisfaca acea
dorinta, adanc inradacinata in noi, de a fi aproape de ceilalti. Dragostea
parentala solida si intense si un mediu cultural realist contrbuie la
dezvoltarea iubirii de sine la copii, care vor trai astfel o stare de bine,
devenind apti de a darui din simpla bucurie de a o face. Aceasta este idealul.
Dar putini oameni au atata noroc, incat sa dispuna de toate conditiile pentru a
deveni niste indivizi si niste iubiti pe deplin maturi. Adultii pot insa invata
multe despre iubire si libertate …
Extras din “Dragoste sau dependenta?”,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu