joi, 8 septembrie 2011
In spatele tuturor relelor din lume sta o inima ranita
"In spatele tuturor relelor din lume sta o inima ranita, deconectata.Ne comportam urat pentru ca suferim in interior. Si suferim pentru ca natura noastra interioara este larg deschisa si fragila in primul rand. Asadar, toata uratenia din lume isi are radacinile in momentul in care am intors spatele inimii noastre crude si frumoase.
Cand recunoastem acest lucru-ca pacatele lumii nu sunt decat simptome ale unei rani universale-putem intelege cuvintele mentorului spiritual francez Arnaud Desjardines cand scrie"Nu exista oameni rai(nici macar Stalin si Hitler, care au fost responsabili de moartea a milioana de persoane)-,exista doar oameni care nu au fost iubiti cum trebuie."Daca simti iubirea circuland prin tine, vrei sa celebrezi si sa contribui la viata, nu sa o distrugi.
Atat timp cat omenirea nu-si cunoaste bunatatea fundamentala, nu poate actiona decat patologic, autodistructiv.Si cand se opreste un moment pentru a se uita la prapadul pe care l-a facut, nu poate concluziona decat ca este o creatura intr-adevar nefericita.Intre timp, mas-media serveste pe post de oglinda in care omenirea se priveste zilnic, reflectandu-i imagini sinistre si degradante despre ceea ce este ea. Cum ar putea saraca Umanitate sa ajunga sa se iubeasca daca, privind prin acest geam, nu vede decat propria nimicnicie, depravare si uratenie?"
John Welwood
John Welwood
Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
"Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
Năpădit de îndepărtate amintiri,
Re ascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.
Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
Unul spre altul să venim
Chiar de ar trebui venit pe jos. "
Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet
Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet
Eu m-oi privi-n oglindă şi voi clipi cochet
Din genele pe care lacrima le adapă
Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă...
Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări
Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări
Din frunza ruginită, să îmi aşterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am aşezat
Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din
timp
Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp
Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui
Şi visul şi-amintirea sărutului dintâi
Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor
Ne-mbracă şi durerea şi lacrima de dor
Uita-vom şi de lume şi ne vom pierde-vise În violete dansuri în cartea vieţii scrise..
de Vio Petre...
Eu m-oi privi-n oglindă şi voi clipi cochet
Din genele pe care lacrima le adapă
Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă...
Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări
Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări
Din frunza ruginită, să îmi aşterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am aşezat
Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din
timp
Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp
Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui
Şi visul şi-amintirea sărutului dintâi
Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor
Ne-mbracă şi durerea şi lacrima de dor
Uita-vom şi de lume şi ne vom pierde-vise În violete dansuri în cartea vieţii scrise..
de Vio Petre...
Departarea
Departarea-i zare de lumina,
Fericire care n-o sa vina'
Amintirea unui timp uitat
O iubire care s-a tradat..
Departarea-i gand fara contur
O fragila, palida parere
Umbra veche unei bucurii
Transformata -bland-in mangaiere .
Departarea-i inger fara-aripe,
Cantecul de rana-al unei clipe
Renuntarea pururi jerftitoare
E durerea care nu mai doare.
Departarea-i cantec daruit,
Zi si noapte ce s-au intalnit,
Nesfarsire-nchisa intr-un ceas,
Pe carare-i urma unui pas.
Departarea-i zbor ce nu il prinzi
Reflectarea apei in oglinzi,
Fulguiri de vise fara trup,
Stranii porti de abur ce se rup,
Omul prea adesea si-o doreste
Se trezeste singur cautand,
Inchizand in propria lui soarta
Departari ce vin si trec, pe rand...
Caitlin..
Toamna in parc
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Cu iluziile noastre.
Prin lumina estempată
De mătasa unui nor
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea striveşte foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Şi-ntr-o fină discordanţă
Cu priveliştea sonoră,
Merg aşa, cam la distanţă,
El major şi ea minoră...
George TOPÂRCEANU
In ochii tai
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.
George Ţărnea
,,Fiecare purtam cu noi amintirea unei povesti de dragoste neimplinite.Ca a fost vina ta sau a lui, ca nu a fost sa fie, ca erati prea tineri sa intelegeti ce se intampla cu voi, cert e ca drumurile voastre s-au despartit la un moment dat. Numai ca pamantul este rotund si, cu putin noroc, drumurile voastre acoperite de frunze si zapada se vor intalni cumva, candva, la capatul lumii. Uneori, in serile lungi si ploiase de toamna, amintirea acestei vechi povesti nu ne da pace...am vrea sa intoarcem timpul sau, pur si simplu sa spunem cuiva"
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Cu aripi de vise mă-nălţai
Şi-n condurii clipei mă încălţai.
Sublima lor culoare îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
Şi-am pornit subtil în miez de noapte,
Chemată de firul unei şoapte.
Gânduri senine ceru îmi dărui
Pe scara vieţii când, eu încet sui,
Adierea vântului îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
Oglinda apei apoi, m-a trimis
Dincolo de lume-n lume de vis,
Tremurătoare unda îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
În calea mea am adunat clipe
Ce, viaţa au vrut s-o înfiripe
Şi-n orice clipă am pus clipe mii,
Pe aşternut de clipe adormii...
Te-am iubit cu fiecare clipă, Te-am iubit cu visele de mai
Micuta balerina
Dansezi mereu, usor lasindu-te purtata
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.
Te misti cu gust, coroana-n par purtind,
Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.
Un salt maret - o cale spre succes.
O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.
Te misti cu gust, coroana-n par purtind,
Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.
Un salt maret - o cale spre succes.
O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.
miercuri, 7 septembrie 2011
As minti daca as spune ca ziua de azi nu are aceeasi importanta, cum o are de nouasprezece luni incoace.Si ca nu ma doare faptul ca doar pentru mine mai are importanta.M-am rugat mult pentru eliberarea inimii de un sentiment aparte.Inca nu mi-a fost primita rugaciunea...sau...nu-mi poate fi implinita. Ar fi putut fi atat de frumos...cel putin asta cred eu...
Mari cantareti romani-Angela Gheorghiu
Când ne-am privit în ochi
Te privesc şi nu mă mai satur,
Ochii tăi îmi spun continuu
Te iubesc, nu vreau să pleci!
Ţi-e teamă de ziua ce vine
Trăieşti secundă de secundă
Încorsetat de întrebări şi gânduri.
Îţi mângâi mâna şi o sărut,
E modul meu de a-ţi spune...Te iubesc!
Privirea ta de copil
Îmi ţese rochie verde de gânduri
Gânduri pline de speranţă şi iubire.
Trena rochiei desenează traseul vieţii
Pe care am pornit mână-n mână,
Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire
Convinşi fiind că vom reuşi
Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,
Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă
Când ne-am privit în ochi
Şi am ştiut că vom fi
O singură fiinţă, un singur zâmbet,
Un singur gând, o singură inimă,
Un pas către o singură viaţă.
OSHO
Când eşti departe rosteşte-mă încet, tandru
duminică, 4 septembrie 2011
Mi-e ochiul tau icoana si tortura
Mi-e ochiul tau icoana si tortura
Dispretuitei inimi, mangaiere
Indoliata-si afla-n uitatura
Cu care priveghezi a mea durere.
Nici soarele in Rai, de dimineata,
N-alinta Orientului obrazul,
Nici steaua Sirus, plina, nu agata
Cununile de glorie pe treazul
Apus, cum ochiul tau cernit, cu plansul,
Pe suferinta mea, lumina-aparte
Si oglindindu-si inima intr-insul
Cu mila gratioasa se imparte
Marturisesc: insasi iubirea-i neagra
Si hada-atunci cand n-o privesti intreaga.
William Shakespeare
Dispretuitei inimi, mangaiere
Indoliata-si afla-n uitatura
Cu care priveghezi a mea durere.
Nici soarele in Rai, de dimineata,
N-alinta Orientului obrazul,
Nici steaua Sirus, plina, nu agata
Cununile de glorie pe treazul
Apus, cum ochiul tau cernit, cu plansul,
Pe suferinta mea, lumina-aparte
Si oglindindu-si inima intr-insul
Cu mila gratioasa se imparte
Marturisesc: insasi iubirea-i neagra
Si hada-atunci cand n-o privesti intreaga.
William Shakespeare
Cum te iubesc?
Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.
Elizabeth Barett Browning
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.
Elizabeth Barett Browning
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Candva-ti scriam sambata seara..
Candva-ti scriam sambata seara,noaptea chiar.....si timpul nu-mi ajungea sa-ti spun ce simt,nici cat am asteptat momentul acela.Si cu gandul la tine,regretam toti anii dinainte de-a te fi-ntalnit.Ii consideram pierduti.Apoi te-am pierdut.Acum, ma apasa toti anii ce simt ca vor urma.Ani goi fara tine.Nu te vad,nu te aud,nu stiu nimic de tine.Si totusi mai am atatea sa-ti spun ....Ma gandesc necontenit la tine.E independent de mine acest fapt.Mi te imaginez acum, stand ca si mine poate, singur,in fata unui calculator,urmarind ce fac altii,sau scriind.Esti asa frumos aplecat peste tastatura,scriind.Apoi te opresti,si doar visezi....si nu stiu de ce parca te simti singur....oare iti plac poeziile?Nici asta nu stiu.Azi am descoperit un poet necunoscut.I-am citit toate poeziile postate.Si-am plans.Poate-o sa razi.dar daca tu ai scrie versuri,ceva imi spune ca ai scrie ca el.Citind poeziile lui, am simtit ceva ciudat.Parca citeam poeziile tale......Intr-una din ele,poetul descrie singuratatea lui.Te-am vazut pe tine in descrierea sa.Cand eram doar prieteni virtuali, ti-am spus intr-o seara:mi-e dor de tine.Si tu m-ai intrebat mirat:cum poate sa-ti fie dor de o fotografie?Dar imi era dor.Apoi te-am intalnit.Si-mi este si mai dor.Dar dorul meu nu mai ajunge nicicum la tine.Intr-o seara te-ai suparat si ai plecat.Si nu te-ai mai intors.Oare asa mult am gresit?Mai vreu iertarea ta si pe cea cereasca pentru ca ....te iubesc..desi stiu ca n-am voie.De curand am mai vazut o fotografie de-a ta.Sa nu razi.Am reactionat in fata ei ca si prima oara cand am vazut a ta fotografie.Minute intregi am privit-o....Parca vroiam sa aflu tot ce n-am reusit in acesti ani...De ce ne-a fost scris sa ne intalnim?O intalnire care a lasat atata iubire in inima-mi....o iubire care chiar nu vrea sa plece...nici sa moara.Cred c-o sa-ti mai scriu....sambata seara...chiar daca nu stii si nu citesti.....eu o sa-ti scriu.Pupic si......noapte buna,iubirea mea cea mai iubita...
Dar anii trec. Şi singur sunt.
Îmi vine cȃteodat’ să las
În urmă lumea risipită,
Şi într-o barcă să mă sui,
Să plec pe-o mare nesfȃrşită,
Furtuna să mă ducă-n larg,
De mine nimeni să nu ştie…
Si poate c-o să mă retrag,
Tȃrziu, pe-o insulă pustie.
Acolo viaţa să o simt
Aşa cum este, nu cum pare,
Să mă ghidez dupa instinct
Între pămȃnt şi cer şi mare,
Prin vene apă de izvor
Să curgă, linişte deplină,
Şi locul sufletului gol
Să se înece în lumină…
Dar anii trec. Şi singur sunt.
Încep să delirez. Mi-e teamă!
Departe-n valuri, la apus,
Doi ochi frumoşi plȃngȃnd mă cheamă,
Iubirea-n inimă încet
Instincul îl topeşte-n şoaptă.
Mi-e dor de scumpa, draga mea
Care acasă mă aşteaptă.
În ochii ei privesc tăcut,
Străpuns de-o tainică furtună
A dragostei. Acolo-n ei,
Se vede vechea mea lagună,
Pe care eu, împătimit
De mecca, am lăsat-o-n spate
Ca să fiu singur, chinuit
De-nchipuiri,
Singurătate.
Şi voi muri aici plȃngȃnd
Cu timpul ce s-a dus şi marea,
Cu tot ce-n viaţă am pierdut
Că n-am putut găsi cărarea
Cea simplă, numai pe pămȃnt,
Ca omul simplu,
Doar visarea
(Poetul necunoscut)
În urmă lumea risipită,
Şi într-o barcă să mă sui,
Să plec pe-o mare nesfȃrşită,
Furtuna să mă ducă-n larg,
De mine nimeni să nu ştie…
Si poate c-o să mă retrag,
Tȃrziu, pe-o insulă pustie.
Acolo viaţa să o simt
Aşa cum este, nu cum pare,
Să mă ghidez dupa instinct
Între pămȃnt şi cer şi mare,
Prin vene apă de izvor
Să curgă, linişte deplină,
Şi locul sufletului gol
Să se înece în lumină…
Dar anii trec. Şi singur sunt.
Încep să delirez. Mi-e teamă!
Departe-n valuri, la apus,
Doi ochi frumoşi plȃngȃnd mă cheamă,
Iubirea-n inimă încet
Instincul îl topeşte-n şoaptă.
Mi-e dor de scumpa, draga mea
Care acasă mă aşteaptă.
În ochii ei privesc tăcut,
Străpuns de-o tainică furtună
A dragostei. Acolo-n ei,
Se vede vechea mea lagună,
Pe care eu, împătimit
De mecca, am lăsat-o-n spate
Ca să fiu singur, chinuit
De-nchipuiri,
Singurătate.
Şi voi muri aici plȃngȃnd
Cu timpul ce s-a dus şi marea,
Cu tot ce-n viaţă am pierdut
Că n-am putut găsi cărarea
Cea simplă, numai pe pămȃnt,
Ca omul simplu,
Doar visarea
(Poetul necunoscut)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)