Noaptea de Lucian Blaga Pe luna, cînd ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara, cu un surîs ametitor tu-mi rascolesti tot furnicarul de porniri, cari nu-si mai afli’ apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zarii biruitoare ma privesti si-n ochii mei te oglindesti stralucitoare, mîndra si pagîna. Iar eu încet, nespus de încet pleoapele-mi închid, îmbratisînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surîsul tau, iubirea si lumina ta - pe luna, cînd ne scapara-n argintul noptii pocalele de vin ca niste ochi de fiara.