Stînd pe bolovani de piatră
Și privind la cer cu stele,
Mi-amintesc acele clipe
De iubire în tăcere.
Răscolesc prin amintirea,
Ce trecutu-mi reînvie
Și îți văd parcă aievea
Chipul plin de fericire.
Stînd pe bolovani de piatră
Și privind la luna plină,
Meditez cum oare viața
Mi-o pot face mai senină?
Și te văd aievea iarăși
Dulce amintire vie,
Cum apari iar înaintea-mi ,
Aducîndu-mi bucurie.
Stînd pe bolovani de piatră
Ambii sub bolta senină,
Modelăm din dulci cuvinte
O văpaie de lumină.
Răsării atunci din ceață,
Tu fantasmă de minunată,
Ca iluzia de-o viață
Să-mi fie întemeiată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu