Lacrimele mele, lacrimele tale,
Rouă de dor din tristeţe născută,
Au udat din belşug ale aşteptării petale,
Din floarea iubirii nenăscute.
Speranţele mele, speranţele tale,
Pod au construit între inimile noastre,
Aproape ne-au făcut depărtarea,
Iar clipere revederii, atât de frumoase.
Zilele noastre câte au mai rămas,
De-ar fi să le putem aduna împreună,
Să stăm cu iubirea în ultim popas,
Cu ultimul clar de lună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu