Speranta...

Speranta ...
poate-o nemarginire...
pe care o ating cu varful palmei...
cand incerc sa ajung la capatul gandurilor tale...
Speranta...
eterna supravietuitoare
a tuturor dezastrelor existentiale...
leit motivul pentru un maine suportabil...
care isi cere tributul fara drept de apel...
calcand incaltata peste idealurile noastre...
Speranta...
cat de sublim razbate printre dorinte deja ucise...
cand noi ne mintim feciorelnic,
ridicand la rang de virtute,
un maine ipotetic, mai fericit decat azi...
Speranta...
Imensitatea dintre mine...si noi...