Nu este prima dată când te rog să stai o clipă...nu mai mai mult, o clipă care pare o veşnicie, o eternitate de bucurie. Nu te grăbi înspre nici unde, rămâi cu mine la masa unde nu se vorbeşte ci doar se priveşte în ochi. Ţi-am spus de atâtea ori că nu-mi doresc decât să te privesc în ochii cei fermecători ce duc stelele la mine în suflet.
Vino, vreau sa vorbim un minut, te rog ia loc, vino sa ne spunem lucruri pe care dorim sa le auzim si care nu le-am spus de mult, vino ia loc la masa mea, e plina de ganduri frumoase si de flori ce pana mai ieri nu doreau sa rasara.
Vino, ia loc pe scaunul ce de mult te asteapta, nu-l lasa gol ca si sufletul meu, e locul tau, acolo ai stat intot deauna, nu lasa timpul să te ducă de la masa mea.
Stiu, ai dreptate, viata trece, dar iubirea revine, ea nu trece, nu curge ca apa, stiu toate trec dar nu ma tem, din iubire pentru tine, m-aşi opri, poate m-asi răzbuna, vino, ia loc sa te mai privesc macar o singura data, sunt gata sa renunt la toate pentru a sta la masa cu tine....
De ce taci, am cuvinte suficiente in buzunarele de la sacou ca sa-ti imprumut şi ţie, am destule fraze nespuse, şi gânduri ascune în buzunarul de la piept.
Vino, te rog, ia loc macar o clipă...mi-ai lipsist atât de mult încât şi stelele se miră ca încă nu am urcat acolo...vino, chiar dacă eşti atât de aproape de mine totuşi te chem, poate într-o zi vei veni cu aceleaşi doruri şi poate...da poate mă vei găsi la aceeaşi masă unde împărţeam reciproc cuvinte frumoase.
Nu mai sta vino, şezi, ia loc o clipă...ştiu eşti aici şi nu o să te mai pierd niciodată....mi-ai lipsit prea mult ca să nu mă bucur că eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu