e iubirea spusă-n şoapte,
între vise şi suspine,
de la mine către cine?
Îndoiala mă cuprinde,
dacă gându-mi se întinde,
aruncând trăiri divine,
de la mine către cine?
Arătări în ochi fugare,
printre stele căzătoare,
le-aş întoarce să aline,
de la mine către cine?
Scoase-n dar din trează minte,
slove spuse în cuvinte,
azvârlite-n nopţi senine,
de la mine către cine?
Val zdrobit întorc în mare,
veşnic adâncind cărare,
spre neantul ce revine,
de la mine către mine.
(Silviu Craciunas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu