Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.
Tu cunosti cata iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;
Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?
(Veronica Micle)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu