Dorul...la trecerea dintre ani...

Poate trecerea dintr-un an, in altul, sa dea o noua dimensiune sentimentului de ..dor? Adanc fiind inradacinat in suflet, simti cum deodata se desprinde. Si esti gata sa crezi..ca..va pleca din inima-ti Dar nu se intampla. De fapt el...creste..si e mai trist si nu-si gaseste locul. Te priveste cu ochi mari si tristi. Te ia de mana si te face cu neegalatu-i farmec sa-ti intorci privirea spre anul din care tocmai ai plecat... Si iti arata cu o precizie de invidiat...tot ce doreai poate...sa uiti....Clipe de prea mare fericire ori de prea mare intristare.Zile cu soare si nopti de visare...Iar dupa ce se asigura ca te-a plimbat exact pe unde si-a dorit...se aseaza umil, cu capul aplecat..asteptandu-si parca  sentinta.
-Ai vrut sa plec din inima-ti...si nu pot sa te condamn...ti-am pricinuit atata rau...ma vei ierta vreodat?
-Nu ai de ce sa-ti ceri iertare.Nu tu mi-ai facut rau.Ci singura...Am dorit...o fericire ca-n povesti...si..m-am ales..cu tine! 
Iar de te vede zambind...nu mai conteaza ca ai ochii plini de lacrimi...De fapt asta-si dorea...Sa se asigure ca el...e din nou important ...Si cu un an mai mare...in viata ta...Il vezi cum se strecoara linistit in coltul stiut doar de tine... si-adoarme... Efortul sau din noaptea de revelion n-a fost in...zadar. E ferm convins ca-n zori...ii vei povesti ca altadat...cum aparea cel drag...in vis... Iar el are si-un raspuns...o intrebare de-i vei adresa...
-Doar pentru ca tace...nu inseamna si ca nu mai existi pentru el...Si maine e o zi!