joi, 6 ianuarie 2011

Nu plange...

Nu plange ca te dau uitarii,
 Si nici nu plange ca te las...
 Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
 Se rupe-un lant plin de tarie
 Ca firul cel mai subtirel;
 Cand soarta vrea asa sa fie,
 Zadarnic vrei sa faci altfel.
 Si nu mai e nimic in stare
 Sa-ntoarca vremile-napoi
 Si-acea iubire-atat de mare
 Ce-a fost odata intre noi.
 Ramai tu, dar ramai cu bine,
 Ramai cu suflet linistit...
 Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu