Nu plange ca te dau uitarii,
Si nici nu plange ca te las...
Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
Se rupe-un lant plin de tarie
Ca firul cel mai subtirel;
Cand soarta vrea asa sa fie,
Zadarnic vrei sa faci altfel.
Si nu mai e nimic in stare
Sa-ntoarca vremile-napoi
Si-acea iubire-atat de mare
Ce-a fost odata intre noi.
Ramai tu, dar ramai cu bine,
Ramai cu suflet linistit...
Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu