Drumul spre o ...stea...

Astazi se implinesc 11 luni de cand mi-am ascultat glasul inimii din nou, dupa multi ani,foarte multi.Ce m-a sfatuit ea?Si bune si mai putin bune.Stiu ca am ascultat-o...N-am reusit sa ating nici o stea.Dar oare stelele apar pentru a fi atise de noi muritorii de rand?Ma tem ca nu. Si daca am reusi, oare atingerea lor ne-ar bucura?Am sti sa intelegem raceala lor?Tacerea lor?Poate frumusetea visului e mai mult in drumul parcurs catre o stea. Atunci de ce ne intristam adesea in urcus? De ce ne cuprinde teama ca nu vom reusi niciodata? Poate nici nu vom reusi. Dar am incercat...Am visat si cu ochii inchisi si cu ei deschisi. Si n-am lasat lacrimile sa ma opreasca din a mea visare.Un prieten drag ma tachina cu luni in urma spunandu-mi ca sunt o mica mare visatoare...Poate!Dar e asa frumos sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca ai ajuns laga steaua draga tie...Doar visand stii cum ar fi...Si trezindu-te mergi mai departe cand esti frant de dezamagiri, oprit de usi inchise, cand pana si speranta parca   vrea sa te paraseasca...Poate la capatul drumului, ma va astepta ce-am visat...sau poate nu. Nu voi sti...decat la capat...Oare stelele au suflet? Au inima? Simt? Ne vad cand ne indreptam spre ele? Si daca da, ar vrea oare sa ne ajute sa ajungem cu adevarat la ele? Sau ne pivesc si-atat? Si sunt fericite pentru ca stiu, ceea ce noi nu stim. Stiu ca noua nu ne e scris sa le atingem niciodata...Dar si noi stim...Si totusi urcam spre ele sperand poate intr-o minune...Seara de seara asteptam sa apara...sa ne invaluie cu scipirile lor argintii...Si inchizand ochii adormim mai impacati dupa ce le-am vazut chiar si putin.Alteori...sa le zarim ne e imposibil. Si adormim mai tristi...Dar nu le uitam.Le cautam, din nou, in fiecare noapte. Si chiar credem, ca am ajuns ceva mai aproape de ele...Poate acesta e si adevarul...Si noi nu...stim...