miercuri, 14 iulie 2010

madalina manole - suflet gol ( 09 madalina).mpg

In inima mea Madalina va trai mereu.Am iubit-o mult.Nespus de mult.Dumnezeu s-o ierte si sa o odihneasca in pace!

Citatul zilei 14.07.2010

"Nu conteaza unde te afli numai sa traiesti, sa traiesti, sa traiesti!Oricum ar fi viata-dar sa traiesti!
Dostoievski in Crima si pedeapsa

marți, 13 iulie 2010

Iubiti.....


TIMMY T- One more try

INVATA DE LA TOATE


Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi

Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezinvaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,

Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.

Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.

Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei..
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.
Rabindranath Tagore.

Dorothee Adamo tombe la neige

Aveti o inima tanara?

Te-ai gandit in ultimul timp daca te iubesti, daca-ti dai voie sa te joci? Sau este un joc pentru cei mici? O intrebare copilareasca? Poate ca da. Dar atunci de ce cautam compania copiilor? De ce ne hlizim cand fac cate o pozna sau spun ceva caraghios? De ce ne comportam ca ei in anumite sitatii? Pentru ca suntem niste copii. A fi copil nu inseamna sa-ti pierzi maturitatea. A fi copil inseamna sa fii sincer cu tine si cu cei din jur, sa spui adevarul si sa ai curajul sa exploerezi lumi noi...cu alte cuvinte sa te cauti! Unde? Raspunsul este : IN TINE!
          Toti fugim de asta si toti ne intoarcem la asta...pentru ca este o traire, un fel de a fi si am observat ca oamenii au inceput sa aibe curaj sa-si recapete inocenta.
Va dau un singur exemplu : am fost la un curs de dezvoltare personala si...printre altele ne-am jucat. Unul din jocuri era sa fim soferi si masini, pe rand. Soferul era in spatele masinii, cu mainile pe umeri; masina (persoana din fata) tinea ochii inchisi si trebuia sa se lase in voia soferului. Imaginati-va ce senzatii trebuie sa ai, mergand cu ochii inchisi, printre scaune (care delimitau marginea soselei) si, cand soferul te strangea un pic de umar trebuia sa clacsonezi. La inceput am ras toti dar...partea draguta acum urmeaza : unii eram crispatii, altii opuneam rezistenta, altii trageau cu ochiul si altii uitau sa clacsoneze. Din intamplarea aceasta mi-am dat seama ca un copil n-ar fi avut nici o problema cu increderea sau cu trasul cu ochiul. Nu s-ar fi temut, pentru ca el stia : este doar un joc. In schimb, noi, maturii intampinam tot felul de rezistente : „daca ma lovesc de scaun?”, „conduce prea tare!”, „ma ia ameteala...”, „mi-e teama ca ma izbesc de ziduri...”, „trebuie sa detin controlul...”
           Cand am uitat de de copilul din noi? Ii dam atentia cuvenita? Mai stim sa ne jucam? Un copil habar nu are de daca are ce manca sau unde dormi...el stie cand ii este foame si somn. Noi...ne pregatim pentru asta... Copilul are incredere si nu isi face griji. Iata un exemplu de a fi copil : uita de griji. Un prieten spunea sa nu ne mai facem griji pentru ca se va petrece urmatorul fenomen : lucrurile se rezolva de la sine. Si este adevarat! Fi fara griji – iata inocenta. V-ati intrebat vreodata de ce Maestrii spirituali sunt asa senini? Ei sunt ca niste copii : inocenti, veseli si pusi pe sotii. Asta este copilul din noi.
           Am fost invatati sa fim intr-un anumit fel, sa avem un anumit comportament si sa ne ridicam la anumite standarde. Parintii ne-au impus o anumita educatie, in scoala am fost invatati sa facem anumite lucruri, apoi in facultate ne-am specializat in anumite domenii, sefii ne impun anumite conditii, colegii sunt cu ochii pe noi si tot asa...pana am uitat de noi...Dar este obositor!!! Meritam cate o pauza. Meritam sa vedem in ce casa locuim, cine sunt persoanele de langa noi, meritam sa ne spunem noua insine : „Azi, merit sa ies la o cafea cu prietenii!”, „Azi imi ofer singura o floare...”, „ Merg la cursul ala de care mi-a spus prietena mea – merit asta”, „Azi vreau sa ma joc ... cu culorile”.
           Ati observat ce bine te simti cand esti la mare si te joci facand castele de nisip : este copilul din tine. Oare nu este minunat ca dupa o zi de munca sa mergi acasa si sa ... te joci cu plastilina, sau sa pictezi ceva dragut, sau te delectezi cu un puzzle, sa „te dai cu rolele” sau sa stai sub un copac? Facand asta nu esti mai putin serios, ba dimpotriva : este bucuria de a trai, inseamna sa restabilesti puntea cu copilul interior.
           Cum pot sa fac asta? Un exemplu ar fi : un dialog cu mine insami. Iau o foaie de hartie si ma intreb :
- Ce ii place copilului din mine?
- Ce jocuri as juca daca as fi copil?
- Ce ma impiedica sa manifest bucuria de a fi liber?
- Imi amintesc de copilarie?
- Ce gandeste copilul din mine?
- Ce as schimba in viata mea daca as privi lucrurile prin ochii unui copil?
- Ce emotii are copilul din mine?
- Ce culori ii plac?
- Ce il face sa se simta confortabil?
- Exista vreo suferinta care ma apasa gandindu-ma la asta?
           De cele mai multe ori este greu sa raspunzi la astfel de intrebari pentru ca, fiecare stim ca am resimtit tensiuni in copilarie, dar putem incerca apeland la un specialist. Zambiti, dar este cat se poate de firesc si este foarte important. Un mare intelept ... al carui nume imi scapa spunea „Mi-am petrecut 30 de ani in scoala si inca 30 de ani ca sa uit totul si s-o iau de la capat...”. Ce spune asta? Ca pe undeva...am pierdut legatura cu noi insine. A te impaca cu copilul din tine si a-l iubi inseamna ca ti-ai rezolvat majoritatea problemelor...pentru ca restul lasi sa vina de la sine. Asa fac copii. Daca vreti sa experimentati asta puteti merge intr-o gradinita sau in „Oraselul copiilor” si sa stati cateva ore, doar privind...sau paricipand. Poate fi obositor fizic, dar...veti fi fericiti. Cu siguranta! Tot ce am spus poate parea banal si simplu : dar asa este! Toate bucuriile din viata unui om nu costa bani, nu sunt pompoase si nu au sclipici. Sunt simple, aparent banale. Ati observat, de pilda, prin filme ca un maestru, care este vizitat de .. indivizi care au ceva de impartit cu el, acesta...continua sa-si ude plantele sau in Matrix, cand Neo merge la Oracol, aceasta facea fursecuri. Lucruri simple. Ca si copiii.
           Si nu uitati : exista atat de multe retete, dar cea mai importanta este cea pe care v-o dicteaza inima. Aveti o inima tanara?

Citatul zilei 13.07.2010

"Un morman de pietre inceteaza a fi un morman de pietre in momentul in care un singur om, care il contempla, vede in el imaginea unei catedrale."
Antoine de Saint Exupery

luni, 12 iulie 2010

Organizarea amintirilor.

Ghidul acesta iti furnizeaza 15 ponturi ce te pot ajuta sa ai o relatie buna si sa o gestionezi cat mai eficient. Este un ghid general de abordare a unei relatii fara a avea pretentia ca toate cele 15 ponturi se aplica perfect relatiei tale.
1.Organizarea amintirilor.

Aminteste-ti ce anume ti-a placut la el(ea) la inceputul relatiei. Ce te-a atras la partener(a)? Ce ai simtit cand v-ati intalnit prima oara? Practic, arunca o privire catre inceputul relatiei voastre si sesizeaza care au fost motivele pentru care te-ai apropiat de el(ea).
2. Cine este raspunzator pentru fericirea ta?
Tu esti responsabil pentru propria fericire!
Fericirea ta nu este responsabilitatea partenerului(ei). Si poate ca una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face intr-o relatie este aceea de a atribui fericirea ta lui(ei).Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa fii fericit(a) si daca esti abuzat(a) in cadrul acelei relatii. Inseamna doar sa nu incredintezi fericirea ta in totalitate celuilalt.
3. 100% sau nimic!

In societatea actuala se merge pe principiul ca fiecare dintre parteneri ar trebui sa vina intr-o relatie cu jumatatea lui(ei), cu (50%), o idee gresita conform careia partenerii ar trebui sa se implice doar pe jumatate pentru bunul mers al relatiei. Adevarul este insa ca ambii parteneri trebuie sa se implice 100% pentru ca relatia sa functioneze!
Studiile facute de catre Virginia Satir au aratat ca cele mai fericite cupluri sunt acelea in care ambii parteneri se implica100% si nu asteapta nimic in schimb. Asta nu inseamna ca daca tu te implicit total si celalat partial sau deloc, relatia va functiona oricum….
Nu! Pentru ca o relatie sa functioneze este nevoie de implicarea 100% a ambilor parteneri.
4. Evita confuzia identitatii.

Atunci cand intr-un cuplu cei doi ajung sa utilizeze exclusiv persoana I plural,“ noi” ,” noua”, in loc de “eu”, “mie”...este posibil sa se instaleze acea confuzie a identitatii. Iata o cauza pentru care unele persoane sunt atat de speriate de ideea de a-si lua angajamente… Si, de asemenea, pot aparea probleme daca la inceputul relatiei te asteptai ca partenerul(a) sa se schimbe. Ideea pierderii identitatii este un motiv pentru care oamenilor nu le place sa se schimbe …
5. Renunta la a avea intotdeauna dreptate!

Ceea ce desigur nu inseamna sa dai mereu dreptate celuilalt si nu inseamna sa accepti parerea partenerului daca este in conflict cu propriul tau sistem de valori.
6. Nu lua totul personal!

Nu crea intelesuri asupra unor comportamente cand acestea pot sa nu aiba un inteles anume. Noi oamenii cautam adesea sensuri chiar si acolo unde acestea nu sunt. Viziunea egocentrica este o reactie naturala care apare fara ca sa ne dam seama. Pentru ca ceva se intampla, asta nu inseamna ca si inseamna ceva…. Adesea asta se refera si la anumite reguli din cuplu. Daca partenerul incalca regulile de cuplu, asta nu inseamna ca are ceva cu tine personal…. Noi, oamenii, suntem fiinte complexe si adesea uitam ca si altii sunt la fel de complecsi ca noi insine
7. Nu accepta sfaturile acelora care nu stiu ce si cum este o relatie buna.

Nu accepta sfaturile persoanelor care au trecut prin multiple relatii sau casnicii. Doar vrei sa modelezi pe cineva care are o relatie stabila si plina de iubire...
8. Mintea nu intelege negatiile!

Daca ne spunem ca nu ne vom supara pe partener (a) in seara asta…subconstientul nostru se va concentra tocmai pe acest lucru si chiar ne vom supara….
Este ca si cum cineva ti-ar spune sa nu te gandesti la “pisici albastre” si tu incerci sa nu te gandesti la ele. Te vei focusa pe altceva, in timp ce creierul tau se va concentra sa nu se gandeasca la “pisici albastre”… pentru ca nu trebuie sa te gandesti la "pisici albastre". In subconstientul nostru insa, gandul la acele “pisici albastre” se intensifica.
Acelasi lucru se intampla si cu ideea de a nu te supara pe partener.
9. Asuma-ti responsabilitatea 100% pentru felul in care te simti!

Noi cream ceea ce simtim. Investim cu emotii evenimentele exterioare, oamenii, lucrurile,… si le dam puterea de a ne face sa ne simtim intr-un fel sau altul. Sta deci in puterea noastra sa cream emotiile pe care le dorim!
10. Asemanarile creeaza dragoste, iar deosebirile creeaza pasiune.

Oamenii cu calitati similare sunt mai compatibili pe termen lung, acesta fiind un factor esential pentru o relatie durabila/stabila. Ideea potrivit careia contrariile se atrag se refera mai mult la relatiile bazate pe pasiune, este insa dificil sa pastrezi vie pasiunea in cadrul unei relatii…o viata intreaga.
11. Mentine stari pozitive in prezenta partenerului(ei).

Aceasta inseamna ca daca vii acasa suparat, seara de seara, este posibil sa incepi sa ascociezi starea de suparare cu partenerul(a). In NLP acest lucru poarta denumirea de ancorare. Schimba-ti starea inainte sa te intalnesti cu partenerul(a), pentru a evita ca subconstientul tau sa asocieze gandurile negative cu el(ea).
12. Nu poti iubi pe cineva mai mult decat pe tine insuti!

Poate suna egoist, si este destul de greu de explicat… Dar, daca tu nu esti in stare sa te iubesti pe tine, cum poti iubi pe altcineva?... Sa mentii o relatie buna, nu este un lucru usor si uneori este nevoie ca intai sa ai grija de tine ca mai apoi sa poti purta de grija celuilalt. …Si, pana la urma, a avea grija de tine este cel mai bun mod prin care poti fi capabil sa ai grija si de altii.
13. Depresia si lipsa unui sens in viata, pot fi cauza problemelor in relatie.

Exista cateva zone importante unde pot sa apara probleme. In zona financiara spre exemplu, chestiunile banesti pot crea divergente intre parteneri. In ce priveste intimitatea, daca unul dintre parteneri devine mai retras, rezervat, vis a vis de celalalt, relatia se poate destrama. Sau, cand unul dintre parteneri se confrunta cu probleme de sanatate, realtia este pusa de asemenea la incercare. Un alt punct important il reprezinta cariera. Daca unul dintre parteneri nu este multumit de cariera, de slujba sa, acest lucru se poate reflecta in mod negativ asupra relatiei. Lipsa conexiunilor la nivel emotional pot constitui si acestea piedici in calea relatiei. Cea de-a sasea zona, cea spirituala are mai mult de-a face cu o stare mentala interioara, iar daca cineva nu este in acord cu sine insusi nu poate fi in acord, in armonie nici cu relatia in sine.
14. Barbatii si femeile abordeaza problemele in mod diferit

Barbatii sunt centrati mai mult pe solutii, pe a gasi rezolvarea anumitor probleme, si nu vorbesc despre emotii. Femeile se centreaza pe aspectele emotionale ale problemelor. De aceea barbatii simt adesea ca femeile sunt mult prea emotionale!...
15. Si, in fine
, legea atractiei!
Fiecare dintre noi atrage lucrurile, sentimentele si oamenii care-i seamana. Daca te centrezi pe lucruri pozitive, vei percepe si vei atrage lucruri pozitive. Daca te centrezi pe lucruri negative, vei vedea si vei atrage lucruri negative.
Georgiana

Citatul zilei 12.07.2010

"Destinul este acea parte in care istoria isi imprima vointa ei asupra noastra.De aceea trebuie sa-i rezistam,sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol."
Mircea Eliade

duminică, 11 iulie 2010

Trebuie sa mergi mai departe.


Travaliul de doliu, termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a trece peste socul si durerea produse de despartire.
Cum sa spun ca sa intelegeti cel mai bine… Nu stiu cand realizezi cel mai bine ceea ce ti se intampla… atunci cand iti lasi lacrimile sa curga de tristete sau cand ti le retii din cauza maniei… Nu stiu exact cand te apuca deznadejdea cea mare: cand auzi, dar nu vrei sa intelegi -pentru ca adevarul fulminant ti se pare imposibil de acceptat -sau cand intelegi, dar nu vrei sa mai auzi adevarul -pentru ca nu poate fi suportat. Nu stiu cand te loveste cel mai tare disperarea: cand realizezi ca nu o sa mai vezi niciodata chipul celui iubit sau in momentul in care constiinta ta imbratiseaza gandul ca de acum incolo ramai doar tu, fiinta pe cont propriu.Nu stiu ce iti provoaca mai tare fiori reci pe sira spinarii: faptul ca ti s-a dat drumul la mana sau faptul ca nu stii cum o sa strecori netinand pe nimeni de mana in neant? Sau ca mana pe care poate o vei prinde la un moment dat nu este mana cea familiara? Habar nu am cand otrava incepe sa ti se strecoare in corp. Uneori se intampla lent, alteori violent. De cele mai multe ori iti doresti morfina de calitate buna ca sa nu mai simti durerea, alteori un anestezic ca sa amorteasca toate trairile in tine. Insa alteori nu iti doresti decat sa mori. Sa mori usor si rapid. Sau sa doara mai putin.Nu stiu cat de mult te ajuta faptul ca te-ai tuns, ca arati mai bine ca niciodata, pentru ca in puzzle-ul vietii tale frumusetea din fata oglinzii nu se mai leaga cu cea care-ai ramas. Nu poti sa nu te uiti crucis la prietenele care isi spun ca “nu-i nimic, o sa-ti gasesti tu fericirea” cand tu habar nu mai ai ce inseamna infamul cuvant… pentru ca in fiecare zi, cu fiecare secunda care trece, o parte din tine moare, se scurge, se trece. Nu stiu cat de mult te ajuta timpul cand dupa luni de la separare un individ care ii seamana reuseste sa-ti faca inima sa amuteasca. Au fost multe zboruri care s-au frant inainte de vreme...Ma gandesc ca nu stiu cu exactitate cand se declanseaza punctul culminant al sevrajului si cand sufletul iti cere cu impetuozitate drogul. Nu stiu cand lumea ta se populeaza cel mai mult cu amintiri, regrete, intrebari, negatii, zile moarte, nopti ca zilele sau cand te apuci sa blestemi tocmai lucrurile in care ai crezut cel mai mult. Nu stiu cand incepe cainta si rememorarile inceputului relatiei se instaleaza ametitor, hotarate sa te doboare cu perfectiunea lor. Nu stiu de ce mintea inchide ochii si nu vrea sa vada ca lucrurile se schimbasera destul de mult in ultima vreme. Viata ta devine o comedie ieftina care fie a ramas suspendata in aer cu pasageri in ea, fie i s-a stricat butonul care te aduce inapoi pe pamant. Nimeni nu vine sa te intrebe daca vrei sa te dai jos din ea. Si nu stii de ce se intampla asa. Nu stiu cand te trezesti intr-un hau adanc in care gandurile se fugaresc unele pe altele lipsite de orice ratiune si discernamant. Haul acesta il poti confunda foarte usor cu un spital de nebuni in care mintile nu se intorc niciodata singure. Asteapta cel mai mic semn din partea ta, asteapta permisiunea si aprobarea… Dar, cel putin in acel moment, se lovesc de un refuz crunt, prea crunt… Nu stiu ce doare mai tare: faptul ca s-a trantit o usa sau ca acea usa nu va mai fi niciodata trantita, ca el nu va mai intra niciodata pe acea usa sau ca tu nu o sa mai o deschizi niciodata. Nu stiu cat timp doare o despartire pentru ca acum esti poate prea sigura ca nu va trece niciodata ca sa-ti spun altceva.Nu stiu cat te ajuta prietenii, plimbatul in natura, cititul unei carti, lacrimile sau floricelele consumate in fata unui televizor pentru ca acum nimic nu pare sa-ti ia greutatea de pe umeri. Nu stiu ce calatorie in jurul lumii ar mai putea trezi entuziasmul in tine daca lumea ta s-a prabusit incet, incet in jurul tau. Am citit recent intr-o revista ca s-a inventat pastila miraculoasa care vindeca suferinta din dragoste, abandon si tradare… nu stiu de ce nu cred deloc in miracolul pe are il promite. Dar stiu ca desi acum pare imposibil, la un moment dat, ea, durerea, trece. Totul trece… Poate niciodata in totalitate… Dar trece.“Travaliul de doliu” este un termen prea stiintific, psihologic ce-i drept, pentru a-i putea digera sensul in secunda imediat urmatoare unei despartiri. Si nu, nu se refera strict la domeniul iubirii, ci la orice separare: de o anumita persoana, de un anumit loc, de un anumit loc de munca, de un anumit principiu in care ai crezut, de orice lucru fata de care ai dezvoltat un atasament profund si pe care te-ai obisnuit sa il ai in preajma. "Travaliul de doliu", termen freudian, desemneaza perioada de dupa o separare si se refera la timpul necesar pentru a putea trece peste socul si durerea produse de o ruptura. In functie de fiecare individ in parte si de ceea ce a investit emotional intr-o relatie, recuperarea se realizeaza mai repede sau mai greu.De regula, desprinderea nu se realizeaza fara efort si fara a trece printr-un amalgam de sentimente care pot fi de-a dreptul ravasitoare prin intensitatea si contrarietatea lor. Oscilam intre manie, iubire, cramponarea de trecut, neacceptare, melancoli si tristete si suntem tentati sa construim o imagine idealizata a trecutului chiar daca acesta era departe de a fi perfect. Procesul in sine este o experienta psihologica covarsitoare si poate devitaliza emotional. Intervine in joc puterea ta de a lupta cu dezradacinarea, cu iubirea, cu absenta iubirii, cu suferinta care ramane dupa. Schimbarea care survine despartirii pare un haos total. Iar haosul sperie si produce teama. Nu doare neaparat iubirea, ci golul pe care il lasa in urma acel “ceva” care a facut parte din viata ta. Doare absenta lui. Dar fiecare reuseste pana la urma. In bataile propriului ritm, fiecare reuseste sa se dezlipeasca de trecut si sa inceapa constructia unei noi etape in viata. Si nu exista "nu pot" in aceasta perioada travaliului de doliu. Exista doar "trebuie". Trebuie sa mergi mai departe.
Preluat din GARBO

Poate ca marea nostra problema, nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri...


N-ai nevoie de mai mult cat timp te ai pe tine insuti, s-a zis uneori. Am experimentat aceasta idee si nu-i adevarata. Avem nevoie de mai mult. Avem nevoie sa ne marturisim cuiva. Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si, mai ales, de cineva pe care sa-l iubim. Poate ca marea noastra problema  nu e sa fim fericiti, ci sa fim mai putin singuri. Sau poate ca tocmai aceasta e marea problema a fericirii, sa fim mai putin singuri.” Intaia singuratate/Scrisori imaginareOctavian Paler
In multe, daca nu in toate relatiile de iubire, se ascund unule elemente de dependenta. Sa recunoastem: interdependenta fericita, armonioasa, matura nu este decat un ideal spre care nazuim. Pentru a cunoaste iubirea matura, avem nevoie ca in copilarie sa beneficiem de iubirea parentala puternica ce ne va ajuta sa ne iubim pe noi insine. Iubirea parentala ne provoaca o intense stare de bine si ne permite sa traim experienta daruirii din simpla bucurie de a o face. Ca adulti, vom putea astfel sa traim si exprimam intregul spectru al emotiilor si dorintelor, sa gandim limpede si sa facem o diferenta intre iluzie si realitate, sa dam glas cu incredere gandurilor noastre si sa decidem calea cea mai buna pentru a ne satisface nevoile. Daca vrem sa fim capabili, ca adulti, de iubire matura, trebuie sa ne dezvoltam un sistem intern care sa ne permita sa devenim proprii nostri parinti si care sa ne ofera iubire de sine neconditionata, autoindrumare inteleapta si autoajutorare ferma.
In afara de iubirea parentala intensa, avem nevoie sa crestem intr-o cultura care sa ii elibereze pe copii din iluzia ca ceilalti detin cheia unei vieti in care promisiunile sunt mereu si pe deplin implinite: siguranta absoluta, increderea nemeritata, rasplata imediata, puterea nelimitata si confortul perpetuu. Acea cultura trebuie sa fie onesta, admitand ca fiintele omenesti nu poseda inerent toate uneltele necesare pentru a stabili relatii constiente, intime cu ceilalti – ca pentru aceasta avem nevoie sa elaboram o programa complet noua. Contrar cantecului formatiei Beatels, aceasta programa ne va dezvalui ca dragostea nu este tot ce ne trebuie si ca a trai iubirea este un lucru greu. Dragostea cere multe. Iar programa ne-ar spune: “Nu fi aspru cu tine; pana acum, nimeni nu a avut o relatie de iubire constienta, intima”. Ne-ar spune sa ne ferim de tentatia de negare a propriilor nevoi si sa analizam cu toata seriozitatea modul in care conditionarile joaca un rol destructiv in relatiile noastre de iubire.
Daca ar fi ca toti sa indeplinim cerintele iubirii mature, am fi, fara exceptie, independenti, dar capabili de acel tip de iubire care sa satisfaca acea dorinta, adanc inradacinata in noi, de a fi aproape de ceilalti. Dragostea parentala solida si intense si un mediu cultural realist contrbuie la dezvoltarea iubirii de sine la copii, care vor trai astfel o stare de bine, devenind apti de a darui din simpla bucurie de a o face. Aceasta este idealul. Dar putini oameni au atata noroc, incat sa dispuna de toate conditiile pentru a deveni niste indivizi si niste iubiti pe deplin maturi. Adultii pot insa invata multe despre iubire si libertate …
Extras din “Dragoste sau dependenta?”,

Japanese Garden San Francisco

Check out this SlideShare Presentation:

Spin - Ploaia

Citatul zilei 11.07.2010

Lacustra de George Bacovia

De-atitea nopti aud plouând,
Aud materia plingind…
Sint singur, si ma duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate ma izbeste-un val
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind…
Sint singur, si ma duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Indragostiti

Mă îndrăgostisem de El, deşi îl cunoşteam prea puţin din auzite. Era atât de atent; micile gesturi de dragoste mă fascinau.
Dimineaţa mă săruta drăgăstos pe frunte şi trimitea soarele să îmi mângâie făptura. Apoi mă însoţea oriunde mergeam însă nu şi-n cele mai jalnice locuri prin care mai cutreieram din când în când.
Seara îmi trimitea greierii sub ferestre să îmi cânte şi aşa adormeam. Dar mă veghea în continuare la fel de atent, niciodată neobosit.
Avea întotdeauna timp să mă asculte; nu se despărţea de mine nici o secundă. Nu ţipa la mine, nu vorbea dar, ciudat, îl auzeam în susurul dulce de izvor, în trilul păsărelelor, în inima mea. Iar glasul Lui era atât de fermecător, atât de suav!


Cu fiecare floare ce o strângi la piept
Şi o priveşti în fiecare zi cu sinceră mirare
Iubirea noastră moare
Că eu nu ţi-am mai dăruit demult o floare.

Cu fiecare gând în care nu sunt eu
Şi te afunzi în el mereu
Iubirea noastră moare
De ce nu te gândeşti la mine, oare ?!

Cu fiecare suflu ce îţi murmură prin nare
Şi se pierde pe urechea lui pe ceafă şi spinare
Iubirea noastră moare
N-am mai respirat demult cu tine, şi mă doare.

Cu fiecare altă dispoziţie
Ce o trăieşti cu el din simpla ta ambiţie
Iubirea noastră moare
Şi nu se mai naşte, oare ?!

Citatul zilei 10.07.2010

"Unele suflete merg spre absolut, asa cum apa  merge catre mare."
Henry Millon Montherland

Bucuria de a te darui...

Si sunt din nou singura cu cel mai frumos gand pe care-l poate avea un om.Acela ca iubesc.Atat de mult incat fericirea mea a devenit usor citibila de cei din jur.Glumesc, rad, sunt extrem de atenta la trairile celor din jur, ajut, alerg continuu spre cei care au nevoie de afectiunea si intelegerea mea.Si toti sunt mirati.Nu-i inteleg.Da.Mai exista oameni care dau fara sa primeasca nimic.Care se consuma pana la epuizare pentru a rezolva si problemele altora, fara sa le ignore pe ale sale.Si ..da, acum am o stare de bine.Fapt ce-mi tripleaza energia mentala.Dar, in realitate asta sunt eu...Si daca n-as fi plina de fericirea ce-mi inunda sufletul la inceputul fiecarei dimineti.Copil fiind, ma bucuram lasand pe toti alti copii sa se joace cu jucariile mele.Strangeam banut de banut,si cand pusculita era plina mereu i-o dadeam fratelui meu mai mare.El...chiar avea nevoie de ei...Bucuria ce o simteam daruind banutii o intrecea cu mult pe aceea de a-i sti la mine in purcelus...Adolescenta mi-am petrecut-o ascultand suferinta prietenelor mele, care m-ai toate iubeau si...nu primeau ce visasera.Eu, pe atunci invatam din greu, citeam enorm si daca mai ramanea ceva timp...li-l dedicam lor...sau mamei.Ea era singura prietena adevarata pe care o aveam.Si constientizam atat de mult acest lucru, incat ma straduiam  din rasputeri sa n-o supar, sa fac lucrurile exact cum si le dorea ea.Nu si reuseam mereu.Eu visam mult...iar ea era la pol opus.Realismul intruchipat.Cand indrazneam sa-i spun despre cum mi-as dori eu viitorul...raceala logicii si a cuvintelor cu care-mi taia elanul, ma dureau atat de tare incat au fost ani cand am preferat sa visez singura.N-ar fi inteles.Si nici nu a inteles mai tarziu cand...trebuie sa recunosc gandirea ei s-a concretizat in fapt mai mult decat visul meu.Dar mereu, am pastrat o mica rezerva de vis despre care ea nu mai stia..Tocmai pentru a nu mai auzi acel...stiam eu...ti-am zis eu...Si chiar pierzand, nu am devenit mai rea.Dimpotriva.Suferinta m-a transformat intr-un om si mai bun.Si altii sufereau iar eu devenisem capabila sa-i inteleg mai bine.Sa stiu mai bine ca ei, cum se poate trece de o durere.Pentru ca eu n-am ramas niciodata in ea, in durere.Am luptat si am reusit in lupta cu ea.M-am ridicat mereu deasupra ei.Pentru ca am avut un tata tare intelept,luptator si optimist.De la el am invatat ca nu exista nu pot in viata.La 65 de ani a inceput o casa si dupa 8 ani era gata.Varsta la care alti pensionari citeau doar presa pe banca.El..a plecat la tara ca sa-mi lase mie un apartament.Si a facut-o cu atata pasiune si cu atata daruire...Era de o frumusete rara asa mica si obisnuita dupa altii.Doar o casa la tara.Dar ....mult peste ce au facut alti oameni cu posibilitatile lui financiare si cu varsta inaintata la care si-a dat seama ca doar asa poate face mai mult pentru mine.Apoi s-a imbolnavit...si l-am pierdut.Am suferit enorm.L-am iubit cum nu se poate descrie nici o mare iubire.Indiferent ca e vorba de un parinte de un iubit,sot sau copil.Marile iubiri...in esenta raman in in cele mai ascunse portiuni din sufletele noastre.Cu totii spunem un te iubesc, un mi-e dor..dar sentimentul adevarat si urias care e de fapt iubirea nu-l putem materializa.Cel putin nu asa cum am dori.Cum simtim.El ajunge la cel iubit oricum altfel si..frumos cred eu.Dar nu prin cuvinte.Uneori spunand un te iubesc poti speria atat de tare pe cineva ...chiar il poti pierde.De ce?Pentru ca asa suntem noi oamenii.Ii iubim pe cei care nu ne iubesc si suntem iubiti de cei pe care nu-i iubim.Nu in mod constant.Dar intr-un procent destul de ridicat.Dar buni ar trebui sa fim in mod constant.E greu veti spune.Mie acum mi se pare cel mai usor lucru pe care-l pot face constant.E atat de usor sa lasi o batrana in metrou sa stea in locul tau.Sa dai o bomboana macar unui copil care plange in strada.Sa mangai ochii lacrimati ai unui batran ce sufera din n motive.Mai greu e sa-i ajuti pe cei rai.Caci sunt si oameni rai.Si inca multi.Care au totusi la un momentdat nevoie de ajutor.Si in mandria lor nici nu stiu sa te roage.Sa recunoasca acest lucru.Daca in acele momente iti calci pe inima si-i ajuti, te vei simti mai bine.Sa nu visezi si la recuostinta.E posibil sa primesti chiar ura in schimb.Ei nu-si pot ierta slabiciunile.Nu vor sa recunoasca nici in sufletul lor ca sunt incapabili in anumite situatii,nestiutori...slabi.Si asta e un motiv suficient in viziunea lor ingusta pentru a te ura mai mult pentru superioritate-ti decat sa te iubeasca ca i-ai ajutat.Si tu treci peste asta, te faci ca nu observi lupta din sufletele lor, si mergi mai departe.Capacitatea de a o lua de la capat exact in acelasi gen de situatii reliefeaza adevaratul caracter al tau.Poti fi un "bun" prefacut o data,de doua ori...dar in fiecare moment al zilei nu mai e deloc fals.Inseamna ca tu chiar ai o inima buna si mare, in care e loc pentru toata suferinta de pe pamant.Daruind mereu....vei ajunge sa realizezi ca de fapt tocmai ai descoperit secretul fericirii.Nimic nu te poate face mai fericit decat vazand fericirea pe care tu ai reusit s-o aduci, prin ceva pe chipul si in sufletul altora.Propria fericire nu inseamna nimic.De fapt nu exista fara fericirea celor din jurul nostru.Si cand ma gandesc ca tot ceea ce sunt si va transmit au plecat dintr-o fetita ce impartea jucariile cu toti copiii din spitale mai intai.Pentru ca de mica am stat mai mult in spitale decat pe acasa.Si-mi mai amintesc.In spital erau fetite care plangeau la injectii.Iar eu ma duceam cu papusa pe care o iubeam cel mai mult si i-o dadeam sa doarma ea cu ea numai sa nu mai sufere.Asa cum mai scriam pe undeva despre mine...si acum ma vad tot o fetita.Putin mai mare si poate mai inteleapta.Iar iubirea pentru cei de langa mine nu numai ca nu a disparut.A crescut atat de mult si e de mii de ori mai viu colorata ca atunci.Daca atunci puteam darui doar jucarii, acum am invatat ca pot sa-mi daruiesc si inima.Iar daca am ghinionul sa intalnesc si persoane care-mi spun..."eu nu sunt obisnuit sa mi se ofere..."nu pot decat sa ma intristez,chiar sa sufar.Caci cel care nu a inteles nu sunt eu ci el.Dar viata merge mai departe.Si cand ne vom reantalni poate va percepe altfel, mai pe aproape de adevar tot ce a primit.Iar daca nu, va trebui sa recunosc ca doar eu am gresit.Nu toti oamenii vor ceea ce putem noi darui.Ei insisi le sunt suficienti.Trebuie intelesi si iubiti asa cum sunt.Am vorbit mult despre mine azi.Adevarul e ca mi-e atat de dor de parintii mei....am simtit nevoia sa-mi amintesc scriind despre cat de fericita am fost langa ei cat au trait,despre cat am suferit pierzandu-i...si cate ceva despre cat de mult m-au influentat, in bine, armonia din viata lor...fericirea lor.Va pup si....va doresc un sfarsit frumos de saptamana.Cu sau fara cel iubit aproape.Fericirea adevarata e...doar in noi.Putem fi fericiti si...singuri.Dar doar daca ....chiar trebuie.Recunosc ca e mai frumos...in doi!

vineri, 9 iulie 2010

CRYING IN THE RAIN

The Rose - Gheorghe Zamfir

Enrique Iglesias - Somebody's Me


You, do you remember me?,
Like, I remember you?
Do you spend your life, going back in your mind to that time?,
Cause I, I walk the streets alone,
I hate being on my own, and everyone can see that,
I really fell, and I'm going through hell.
Thinking about you with somebody else.

Somebody wants you,
Somebody needs you.
Somebody dreams about you every single night.
Somebody cant breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that one day you will see, that somebody's me.
That somebody's me. yeaa...

How, how did we go wrong?
It was so good, and now it's gone,
And I pray at night, that our path's soon will cross.
What we had, isn't lost.
Cause you are always right here in my thoughts..

Somebody wants you,
Versuri Enrique Iglesias - Somebody is me
de pe http://www.versuri.ro
Somebody needs you.


Somebody dreams about you every single night.
Somebody can't breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that someday you will see,
That somebody's me. Oh yeah...

You will always be in my life, even if im not in your life.
Cause you're in my memory...

You, when you remember me?...
And before you set me free, oh listen please...


Somebody wants you,
Somebody needs you.
Somebody dreams about you every single night.
Somebody cant breathe, without you it's lonely.
Somebody hopes that someday you wïll see, that somebody's me.
That somebody's me.
Somebody's me...
That somebody's me...
That somebody's me...
Oh yeah...

Doar in vis poti fi al meu

Putem fi ceea ce ne dorim cu adevarat sa fim...

In 1960, Maxwell Maltz, unul dintre cei mai apreciati chirurgi plasticieni ai secolului XX, a scris despre un aspect bizar al practicii sale: cazurile in care, desi infatisarea fizica li se imbunatatise vizibil, clientii sai continuau sa se simta nemultumiti, complexati, lipsiti tocmai de castigurile pe care sperau sa le obtina de pe urma operatiei estetice.
Ideea principala din cartea sa,
"Psiho-cibernetica: un nou mod de a obtine mai mult de la viata", este ca este necesar sa ai o imagine pozitiva si clara asupra propriei persoane inainte de a fixa obiective, in caz contrar ramanand prins intr-un ciclu continuu de credinte limitative si esecuri. Din "Psiho-cibernetica" si cartile care i-au urmat s-au inspirat staruri precum Zig Ziglar, Brian Tracy, Anthony Robbins.
Dupa Dr. Maltz, credintele negative sunt o forma de hipnoza autosustinuta. La inceputul capitolului al patrulea din carte, apare exemplul unui coleg si prieten medic, Dr. Alder. In copilarie, acesta intampinase dificultati la matematica. Profesorul lui devenise convins ca Alder era "prost la matematica" si i-a convins apoi si pe parintii lui. Notele au inceput sa reflecte aceasta convingere ca era "prost la matematica". Apoi, intr-o zi, i-a venit inspiratia sa rezolve o problema la care colegii lui se blocasera. Cand a iesit la tabla si a inceput sa rezove problema, si el si intreaga clasa au fost uimiti. Apoi a inceput sa inteleaga cum functiona aritmetica si a devenit un elev eminent. A reusit aceasta cand s-a dehipnotizat de convingerea ca era "prost la matematica".
Sentimentele de inferioritate nu vin din "fapte" sau experiente. Ele se bazeaza pe convingerile noastre si pe concluziile pe care le tragem, pe baza acestora, din experiente.

Majoritatea trairilor noastre de inferioritate se trezesc atunci cand ne comparam cu norma altcuiva. Un complex de inferioritate si toate manierismele lui apar cand ai in minte o "stacheta" sau o "medie" si apoi te convingi ca nu te ridici la inaltime. Apare sentimentul de inferioritate, o stare care se generalizeaza si afecteaza intreaga imagine de sine, in loc sa reflecte o realitate precum: "Nu alerg (acum) asa de repede cum alerga Asafa Powell" sau "nu joc (acum) baschet la nivelul lui Magic Johnson" Cei care traiesc sub imperiul acestui sentiment ajung adesea sa creada ca nu pot avea succes in general si chiar ca nu merita sa aiba succes.

Inferioritatea si superioritatea sunt fatete ale aceleiasi monede. Adevarul despre tine este urmatorul:

- Nu esti "inferior";

- nu esti "superior";
- Pur si simplu esti tu.
Dr. Norton L Williams a afirmat ca anxietatile si insecuritatile omului modern provin din faptul ca nu ne cunoastem, nu ne autoapreciem si nu ne exploram unicitatea, individualitatea si distinctivitatea. Din cauza acestora nu te poti compara cu adevarat cu altcineva. Fiecare este unic si distinct in felul sau. Nu se poate masura nimeni cu tine in tot ce faci si nici tu cu altii.

Ca sa te dehipnotizezi de credintele negative si limitative, este esential sa te relaxezi si fizic. Dr. Maltz spune ca daca te straduiesti din greu sa te "dehipnotizezi", cu mari eforturi de vointa, obtii efectul invers si ti se reintaresc convingerile negative
. Dr. Matthew N. Chappell afirma ca, adesea, stradania sau efortul de vointa folosit pentru a lupta impotriva ingrijorarii sau pentru a-i rezista este exact ceea ce o hraneste pe aceasta si o perpetueaza. Convingerile negative s-au format cel mai adesea fara efort, iar celel pozitive cer aceeasi stare deschisa pentru a prinde radacini.
Cand practici relaxarea fizica, ajungi sa te relaxezi si mental, sa ai o "atitudine relaxata" din care sa-ti ghidezi mai usor si eficient mecanismele automate prin care ne reconstruim imaginea de sine. Relaxarea fizica in sine este un instrument pentru dehipnotizarea de atitudini negativiste si credinte limitative.


Surse:
- http://psycho-cybernetics-study.blogspot.com/;
- Dr. Maltz, Maxwell, “Psiho-Cibernetica: Imaginea de sine – cheia spre o viata mai buna”, Curtea Veche Publishing, 1999.

Citatul zilei 09.07.2010

"Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept."
Immanuel Kant

joi, 8 iulie 2010

Manifest pentru viata

„A-ţi fi frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar cînd îţi este frică de viaţă eşti pe trei sferturi mort.” Bertrand Russell
Cînd m-am gîndit să abordez acest subiect, atît de controversat, am fost convinsă că va fi cea mai uşoară scriere de pînă acum. Că totul va merge de la sine şi cuvintele se vor bate între ele în ambiţia de a-şi asigura cît mai repede un prim loc pe hîrtie.
Surprinzător pentru mine, nu a fost deloc aşa. De ce? Pentru că nu poţi să scrii despre ceva ce nu poţi prinde în mînă şi analiza; despre ceva ce nu poţi vedea, pipăi, întoarce pe toate părţile. Singurul reper de care te-ai putea folosi ar fi gustul ei, al vieţii: acrişor, după cum te-ai grăbit să-i culegi fructul mai devreme, prea devreme - sau dulceag, dacă ai aşteptat şi ai avut grijă să atingă perioada maturităţii depline. Şi atunci, cum să scrii despre ceva ce se simte, se gustă... se trăieşte?!...
Dar pentru că am început deja să scriu, voi continua expunerea, cu riscul ca în următoarele rînduri să mă trezesc dansînd cu propria mediocritate în raport cu măreţia şi complexitatea acestui subiect...
„Acela care se lăsă purtat de curent, care nu se ghidează după principii înalte, care nu are idealuri, nici convingeri – un astfel de om este... un obiect mutat de ici-colo, în loc să fie o fiinţă vie şi mobilă – un ecou, nu o voce. Omul care nu are viaţa interioară este un sclav al celor ce-l înconjoară, aşa cum barometrul este servitorul obedient al aerului” Henry Frederic Amiel
Să fii un sclav într-o existenţă care nu îţi aparţine, căci nu o pot numi viaţă - aceasta este frica mea cea mai mare. Nu mă tem de furtuni, de cutremure, de incendii. Căci pe acestea nu le pot influenţa singură şi direct cu aproape nimic, nu am nici o contribuţie în naşterea lor, nu sînt rezultatul unei alegeri conştiente. Dar să fiu înrobită în cătuşele invizibile ale falsului sine – iată coşmarul care mă chinuie; iată coşmarul care ar trebui să ne trezească pe toţi la realitate.
Smuls din propria viaţă ce ţi-a fost dăruită la naştere, te trezeşti aruncat într-o vîltoare în care nu ştii ce se întîmplă cu tine. La început te zbaţi din reflex, din instinct de supravieţuire. Faci eforturi să pricepi unde ai ajuns, de ce eşti acolo şi ce ai de făcut mai departe. Forţele încep să îţi scadă şi eşti din ce în ce mai dezorientat, pe măsură ce îţi dai seama că cea mai mare parte a celor de care te pocneşti în această rătăcire nebună nu are habar de ce se întîmplă în jur. Problema este că ei deja au obosit şi nici măcar nu îşi mai pun întrebări. Au renunţat la luptă. S-au resemnat.
Dacă eşti puţin mai puternic, te mai agiţi un timp. Forţa valurilor spumegînde te izbeşte de pereţii grotei în care te zbaţi, te trage la fund şi, cînd falsul sine simte că eşti gata să renunţi, te scoate puţin la aer, ca să nu te piardă atît de repede – cu cît rezişti mai mult, cu atît devii jucăria lui preferată şi nu poate renunţa la tine.
Între două asemenea lupte zilnice, apuci la un moment dat să te urci pe pereţi – la propriu şi la figurat. Respirînd cu spaimă îţi revii puţin şi te întrebi ce-i cu tine. Ce naiba să fie?! Nu a zis nimeni că viaţa e uşoară. La un moment dat, ai făcut nişte alegeri. Ai obosit şi ai căzut rob ispitei nimicului.
„Viaţa noastră este rezultatul alegerilor pe care le le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalţi factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.” Stephen Covey
Pentru toate aceste alegeri, sîntem răspunzători în totalitate – noi şi numai noi, nimeni altcineva. Dar nu este prea tîrziu. Trebuie să privim înainte. Şi să alegem luptă. Să alegem viaţa. Să ne alegem pe noi.
Pentru a putea atinge acest prag al existenţei noastre, cred că trebuie să conştientizăm urgenţa şi importanţa acestei priorităţi. Înainte de toate, să respirăm adînc şi să încercăm să ne cunoaştem, sau, mai bine zis, să ne aducem aminte de noi... aşa cum eram cînd eram mici... inocenţi şi veseli... cum ne amuzam neştiutori în fata reprezentaţiilor din lumea largă; spectacole în care marionete ghidate de sfori invizibile se agitau în nişte piese tragi-comice fără de sfîrşit – priviţi acum şi învăţaţi să vă feriţi!
Trebuie să te chinui şi să lupţi. Să te lupţi cu cel care te-a sufocat de-a lungul anilor, dîndu-ţi impresia că eşti TU. Tu, cel adevărat, poţi mai mult. Vrei mai mult. Meriţi mai mult. Meriţi să te trezeşti dimineaţa liniştit, senin, respirînd uşor şi zîmbind frumos. Meriţi să faci lucrurile care îţi plac, care îţi dau energie, care te pasionează, care pulsează în sîngele tău odată cu bătaia inimii tale. Meriţi să fii cineva în viaţa ta. Meriţi să fii cineva pentru tine. Meriţi să fii TU.
Ia o carte şi citeşte mai mult despre tine. Despre alţii care au reuşit să cîştige acest război. Despre cei care au făcut paşi mai mici şi care au cîştigat luptă după luptă pînă la victoria finală. Du-te într-un loc unde îţi poţi auzi gîndurile. Închide ochii şi adu-ţi aminte cînd erai mic şi te jucai cu prietenii tăi. Ce ziceai atunci că vrei să te faci cînd vei fi mare? Acela este drumul pe care trebuie să îl urmezi. Numai tu, cel de atunci, poate găsi viaţa care îţi aparţine. Dacă între timp te-ai pierdut pe tine, cum ai pretenţia să trăieşti Viaţa Ta?
„Despre viaţa nu se poate scrie decît cu un toc înmuiat în lacrimi” Emil Cioran
Nu te înfricoşa, nu te speria, nu dispera şi, mai ales, nu renunţa. Poţi însă să plîngi. Plîngi în voie, cu lacrimi fierbinţi şi sărate. Plîngi şi îngroapă-l pe cel de acum. Şi regăseşte-l pe cel de odinioară.
Scrie un necrolog şi aminteşte în el tot ceea ce ai ajuns să fii acum – egoist, rău, materialist, fals, ipocrit. Memorează-le. Trăieşte-le pentru ultima dată şi apoi UITĂ-LE!. Ai voie să iei cu tine un singur lucru: încrederea în oameni. Căci, altfel, viaţa nu ar mai avea nici gust, nici miros, nici chip, nici sens – NIMIC. Nu mai amîna, nu mai sta să analizezi atîta. Crezi că ai în faţă nemurirea? Te înşeli amarnic, nici nu ştii cît de preţioasă este fiecare clipă. Pe cît de uşor te ridici pe vîrfuri, păşeşti şi parcurgi prima jumătate a existenţei tale, pe atît de repede, abrupt şi dintr-o dată începi să cobori pe drumul celeilalte jumătăţi a acesteia.
Ai grijă de tine, de sufletul tău, de mintea ta. Pune-le pe toate la muncă în această călătorie. Odată ajuns la tine, vei vedea că abia de acolo începe adevărata călătorie. Ai grijă la alegerile pe care le vei face în continuare. Ai grijă cu cine te vei însoţi la drum. Ai grijă în ce jocuri te vei avînta şi la ce hore vei mai participa. Ai grijă de tine pentru că în final numai cu tine vei rămîne.
Vei vedea, astfel, că viaţa adevărată merită trăită. Că dimineţile pot fi senine şi nopţile poţi fi liniştite. Că încet-încet drumul tău se va intersecta cu cel al unui alt seamăn, la fel ca tine – că cineva te va ţine de mîna, acel cineva care credeai că nu a existat şi nu va exista niciodată. Că vei avea cîţiva prieteni adevăraţi, puţini ce-i drept, dar care vor fi alături de tine pentru a se bucura împreună cu tine de reuşitele obţinute, pentru a plînge alături de tine cînd vei simţi că te părăsesc puterile şi pentru a te ridica de jos atunci cînd vei fi prea obosit şi vei risca să rătăceşti drumul corect.
Dar pentru toate acestea va trebui să munceşti. Să speri, Să te ridici de jos şi să mergi mai departe. Să rîzi cu poftă. Să nu te uiţi în lături ci numai spre orizont, spre destinaţia ta – şi să te bucuri de această călătorie minunată spre propia ta viaţă adevărată!
„Viaţa nu e sentimentală, nu e nici rea, nici bună. Viaţa e dreaptă: recompeneseaza pe cei merituoşi, pedepseşte pe cei leneşi, loveşte pe cei care îi încalca legile.” Pavel Corut
M-as bucura sa accesati urmatorul link....viata...e fantastic de frumos surprinsa de cineva care cu siguranta o iubeste...
Laura Mariana

//www.flickr.com/photos/urugallu/show/with/4288334337/

Gandurile unei...inimi...




Goo Goo Dolls - Here Is Gone [Official Video]

Flori...frumose flori..


Roger Sanchez - Another chance - Original Mix (Music Video)

Citatul zilei 08.07.2010

"Dupa ce ai eliminat imposibilul, ceea ce ramane, indiferent cat de improbabil este, trebuie sa fie adevarat."
Arthur Conan Doyle

miercuri, 7 iulie 2010

Si...ziua aproape a trecut...Daca sunt trista sau vreau sa plang nu mai conteaza.Si am si ore la conducere...Va pup...si...va iubesc..nu stiti cat de mult...

EDERA (Ricordi del cuore) - Amedeo Minghi

IZVORUL NOPTII de Lucian BLAGA

niclae labis.primele iubiri

Dorinta si iubire-Maria Ionita

Holograf-Sa nu imi iei niciodata dragostea!

ABBA-The Winner Takes It All Live 1980

Pink Floyd - Remember a Day

E iubirea adevarata un vis curajos?


Astazi se implinesc sase luni de cand am indraznit sa sper in apropierea de o fiinta …de care,  mai intai m-a apropiat destinul.Am avut curaj inseamna?Stiu doar ca mi-am urmat calea,fara sa urmaresc experientele celorlalti,fara sa ma intreb daca ei m-ar aproba sau nu,fara..teama.Fiecare din noi.ne aflam pe propria cale a vietii si trebuie s-o parcurgem singuri.Avem dreptul la propriile alegeri,si actionam desigur in functie de nivelul de crestere spirituala si intelegere.
Stuart Wilde afirma undeva..”viata n-a fost niciodata menita sa fie zbatere si lupta, ci doar o inaintare lina de a un punct la altul, cam asa cum ar fi plimbarea printr-o vale, intr-o zi cu soare.”Foarte frumoasa ideea.
   Zadarnic as incerca sa-mi amintesc toate punctele prin care am trecut de-a lungul anilor.Dar daca vreau,  chiar pot sa reconstitui toate momentele prin care am trecut in ultimele sase luni,incepand cu momentul cand tremurand de emotie,am trimis un mesaj, continuand cu fericirea serii urmatoare cand,aproape trei ore am vorbit cu..visul meu cel curajos.Nu mai era vis…incepea sa fie real.Intr-o alta zi de sapte…se implineau trei luni de cand am schimbat primele cuvinte..si am fost intrebata:
-trei luni de la o intalnire virtuala?
Si avea dreptate.Doar ca pentru mine insemna ceva….acel ceva ce te face sa simti ca de fapt traiesti, nu doar existi…
   Acelasi Stuart considera ca daca atragi atentia celor puternici ei pot deveni si mai puternici.Am atentionat eu fara sa vreau un suflet ca poate iubi si a ajuns sa iubeasca mai mult?Chiar daca nu pe mine…Importanta e dezvaluirea comorii ce se cheama iubire si dorinta de a o darui cuiva…poate celei care are nevoie de ea sau…careia vrea el sa i-o ofere.
     Apoi a fost si o o intalnire reala…putin spus emotinananta.Mai tin minte pasii grabiti prin ploaie catre cel care…fusese doar un vis…curajos.Si apropierea a doua maini si buze si caldura imbratisarii care…ramane…e doar…unul din punctele prin care am trecut lin in aceste sase luni.Si serile fara somn si dorul unei revederi ce..n-a mai fost si cata speranta si dorinta si…lacrimi de neputinta..si apoi din nou soare,speranta..intrebari…resemnare…revolta…impacare..cuvinte fara inteles…gesturi fara inteles…dar mai ales..fiecare inceput de zi pus sub semnul aceleeasi intrebari : si daca azi primesc ce astept in dar?...daca m-as trezi cu chipul lui in fata,in brate?Poate…
daca continui sa sper….chiar va veni.
   Alberto Villoldo ne invata “ca pentru a crea bucuria pe care o dorim,avem nevoie..doar de..curaj”
E oare alimentarea unui sentiment…curaj?Cred ca da.Iti trebuie mult curaj sa nu stii ce simte,ce gandeste un om pe care il iubesti cu toata fiinta ta…si tu sa continui sa il iubesti.Sa crezi ca el…chiar te-a uitat..si sa continui sa-l iubesti,sa te rogi pentru fericirea lui,sa uiti de tine,sa simti ca nu mai existi decat pentru a transmite celui de sus ca ai cunoscut un om care merita sa fie iubit si sa iubeasca.Chiar daca nu pe tine…Da…e nevoie de mult curaj.
  Si tot ce traim este doar..destin..parte a unui plan Divin.Parcurgem acele puncte si prin iubire avem…lumina noastra.O mare iubire constituie o mare lumina cred eu.Oricat de intuneric si teama e in interiorul nostru,cand exista acest minunat sentiment de iubire pentru un EL special….avem lumina in fata..si mergem mai departe.Cat de puternic straluceste aceasta lumina?Pe masura sentimentului ce il purtam in inima.Daca e un sentiment, curat, puternic, lipsit de egoism…lumina poate fi fantastica.Poti fi lovit,speriat,nedreptatit…nimic nu conteaza pe langa caldura ce o simti, odata ajuns in interiorul tau si reflectand la cata iubire porti cuiva….si chiar daca el nu stie…nu mai conteaza.Dar eu cred ca e imposibil ca energia transmisa de un sentiment puternic luminos sa nu ajunga si in cea mai indepartata dintre inimi..
  Dar..”realitatea in care traim este selectata de catre definitiile noastre conceptuale.Si tu si eu putem exista in cadrul aceluiasi spatiu fizic, dar fiecare dintre noi il vedem cu totul altfel” .E greu sa evoluam…chiar si cand e vorba de iubire pentru ca “ne e greu sa renuntam la imaginea despre noi insine in care am investit atat de mult.”
  O iubire te poate schimba mult…nu in rau,nici in bine nici in urat sau frumos.Te face…sa nu mai existi de fapt decat pentru cel pe care ai ales sa-l iubesti.Inseamna deci renuntare…Si…oamenii..castigandu-se greu se…pierd greu…sau..chiar deloc.Care ar fi pierderea?Eu…o vad mare.Dar pentru ca cineva sa inteleaga trebuie sa ajunga in starea despre care scriu eu acum.Caci e o stare doar…Si din pacate n-o pot defini…poate cum n-au reusit nici altii mult superiori mie…
In aceste luni m-am indreptat continuu spre o lumina ce imbratiseaza tot intunericul din jurul meu.Am pus mult suflet in aceasta iubire…pentru ca e adevarata..absoluta si nepieritoare.Si e doar a mea.Nimeni nu poate trai iubirea altcuiva,deci..nici intelege.
Si mai sunt inca oameni care nu cred ca o iubire mare nu moare niciodata.
  Jose Ortega y Gasset,considera ca “o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane,nu poate sa moara.Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv.Circumstantele-bunaoara departarea, ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea va mai pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental,scurta vena de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei.Nu va muri insa:calitatea ei sentimentala dainuie intacta.In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolute atasata de fiinta iubita.Hazardul o va putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social.Nu conteaza;ea va continua sa fie alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale.Este o convietuire de tip vital cu celalalt”.E si povestea mea…a ultimelor luni.Poti iubi deci…si inca mult …foarte mult….desi nu vezi si nu esti langa cel iubit.Cred insa ca am simtit nevoia sa fiu si crezuta….Inca nu stiu daca am fost,sunt sau voi fi vreodat…Si asta doare.Rau de tot.Va si trece…cum toate trec…si vor ramane petalele reale ale primilor trandafiri primiti.Da…ele vor ramane langa inima mea…in singuratatea tuturor noptilor ce vor urma….cu gingasia lor…si nu in ultimul rand cu un parfum doar de mine aflat…Si azi…ce mi-as fi dorit azi?Mult de tot o strangere in brate,un cap aplecat pe un umar increzator si bun…acea apropiere care nu cere cuvinte,un te iubesc…un prim sarut….
      E prea curajos visul meu?Si daca da….e al meu…doar al meu.

Citatul zilei 07.07.2010

"Imi pandesc sufletul. Pana la urma ii voi surprinde nemurirea in flagrant delict! " Costel Zagan

marți, 6 iulie 2010

Free WisdomFlash

Free WisdomFlash

Libertatea este esenta vietii

" Ideea cea Mare este ca Suntem Toti Unul.
Ideea cea Mare este ca exista doar Un Dumnezeu - si ca acestui Dumnezeu nu-i pasa daca esti catolic sau protestant, evreu sau musulman, indian sau mormon, sau daca nu ai nici un fel de religie.
Ideea cea Mare este ca tot ce avem de facut este sa ne iubim unii pe altii - si, in lumea noastra, toate celelalte vor avea grija de ele insele, din vointa noastra de a actiona cu afectiune unii cu ceilalti.
Ideea cea Mare este ca nici unul dintre noi nu este mai bun decat altul.
Ideea cea Mare este ca toate resursele naturale ale Pamantului apartin tuturor oamenilor lumii - si asta nu are nimic de-a face cu terenul pe care, in care sau sub care se afla localizate resursele.
Ideea cea Mare este ca nimeni nu "detine" cu adevarat nimic, cu atat mai putin pe altul - sau chiar bucati din planeta care este casa speciei noastre.
Ideea cea Mare este ca libertatea este esenta Vietii, nu ceva ce dobandesti sau ce-ti poate fi dat, ci Ceea Ce Esti - si orice efort de a-i limita exprimarea este un efort de a limita Viata Insasi, pe care sufletul o va re-crea la fiecare nivel, pana ce sufletul, care ESTE libertate, este exprimat pe deplin, in fiecare clipa.
Ideea cea Mare este ca bucuria este starea naturala a fiintei noastre si ca bucuria este intotdeauna exprimata cel mai deplin si cel mai rapid, prin daruirea ei."


Neale Donald Walsch

Sailing Rod Stewart

When I Need You

Citatul zilei 06.07.2010

"Nu ne putem ridica la adevaruri mari fara entuziasm.Si...rabdarea este...arta de a spera."
Luc de Clapiers

luni, 5 iulie 2010

Patricia Kaas - Le mot de Passe

As vrea sa-ti vorbesc...atat de mult...

Mi-a placut mult aceasta "rugaciune".Daca mi-ar sta in putinta as darui-o tuturor.O vor vedea putinii ce-mi viziteaza blogul...si sper eu mai multi chiar de unde am luat-o si eu.Azi chiar imi scriu mie, pentru ca nu pot scrie cui as vrea.Sau pot dar mi-e teama sa nu vad cuvinte ce mi-ar rani din nou inima...si asa vai de ea.Mi-am dorit ceva...luni intregi...si cand credeam ca nu voi mai primi nimic...am primit.Nu e chiar cum se spune ca daca-ti doresti enorm ceva, nu vine, si in cele din urma,daca  apare...nu te mai poti bucura.Eu m-am bucurat.Chiar mult de tot.Atat de mult incat nu ma pot satura privind si iar privind "cadoul".Dar daca nu e cadou ci greseala?Daca din uitare mi-a lasat ce stia ca vreau...si de fapt nu asta era intentia?Atati de daca...prea multi pentru un suflet prea sincer si curat...mult prea multi.Deci mai bine ma bucur aproape cu vinovatie de ceva ce nu stiu daca e pentru mine.Nu e corect...dar pana isi va da seama ca si eu trebuie sa inteleg anumite gesturi...nu am de ales.Si ar mai fi doar doua zile pana la ziua mea...si a lui.Avem o zi, una doar a noastra,de care stim doar noi,...sau cel putin unul dintre noi.Pentru ca e posibil ca doar pentru unul aceasta zi sa insemne atat de mult.Poate celalalt .....chiar vrea sa uite ...daca nu cumva a si uitat.Eu...n-am uitat...si nici nu voi uita,nimic...cu atat mai putin...ziua aceea.

Rugaciune

Elvis Presley - Love Me Tender

Citatul zilei 05.07.2010

"Un dar nu consta in valoarea lui materiala, ci in intentia celui care ti-a dat acest dar."
Seneca

duminică, 4 iulie 2010

Raza de bucurie



Din intunericul tuturor viselor pierdute, a aparut o raza de bucurie, bucurie nemaiasteptata, dupa lungi zile de durere mocnita.Dar a aparut.Si alte cateva secunde a umbrit-o  o imagine in doi...doi oameni fericiti.Nu asta ne dorim cu totii?Sa vedem cupluri zambind, inlantuiti de iubirea lor...zambind in lumina reflectoarelor?Stiu ca da.Tristetea singuratatii, mai bine zis a constientizarii izolarii si indepartarii de un vis doare, uneori atat de rau pana dincolo de lacrimi.Apoi...ramane doar muzica...cea pe care n-o putem parasi si care nici ea nu ne paraseste in amintire niciodata.Poate intr-o zi fara sa aratam nimanui o fotografie...vom trai frumusetea unui vis doar de noi stiut...mult mai fermecator..poate exact prin misterul lui...vis de iarna....ajuns in vara...vis plutitor....dar al nostru, trait, dorit...iubit..

Cum sa ne rugam....

Pentru mulţi creştini rugăciunea nu înseamnă decât participarea la slujbele de la biserică. Sfinţii Părinţi, ne spune Ieromonahul Gabriel Bunge, consideră că trebuie să ne rugăm atât alături de ceilalţi credincioşi la biserică, dar şi acasă, prin rugăciunea spusă în camera noastră, departe de lume.

Modelul pentru a ne ruga îl avem de la Domnul nostru Iisus Hristos, care participa la rugăciune în Ierusalim. Ucenicii Săi povestesc însă că Iisus se ruga mult timp şi singur. Un exemplu este rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani. Vedem că Iisus se retrăgea pentru această convorbire cu Tatăl Său Ceresc în „locuri pustii” sau „singur în munte”. El i-a învăţat şi pe ucenicii Săi să se retragă chiar şi din mulţime pentru a se ruga în linişte şi pentru a intra astfel în legătură cu Dumnezeu. De exemplu, Petru şi Ioan se urcă la templu în „ceasul al nouălea al rugăciunii” sau Petru singur se urcă „pe acoperiş să se roage”.
După cum se vede, ne putem ruga oriunde ne-am afla, la orice oră din zi şi din noapte. Totuşi, este bine să ne alegem şi un loc din casă unde să ne rugăm pentru a fi mai liniştiţi şi retraşi. Un Sfânt Părinte, Evagrie, spune că „rugăciunea în pieţe duce la căutarea slavei deşarte, dar cel ce luptă cu aceasta se roagă în cămara sa”. Numai într-un loc departe de lume, prin rugăciune, mintea noastră poate intra în dialog cu Dumnezeu. Doar prin această rugăciune tainică ajungem să fim „împreună cu Dumnezeu”. Dacă vrem să ne separăm de grijile lumeşti este bine să ne rugăm în locuri retrase, chiar şi noaptea, departe de ochii celorlalţi. Sfinţii Părinţi sunt de părere că locul din casă pentru închinare este bine să fie la răsărit. Şi bisericile sunt orientate tot spre răsărit. Astfel creştinul care se roagă îşi întoarce ochii săi duhovniceşti înspre rai, ca loc „al luminii celei veşnice”. Rugăciunea pe care o facem singuri în linişte este unirea noastră cu Dumnezeu şi numai rugându-ne Îl putem avea pe Dumnezeu în faţa noastră.
În afară de momentele dedicate în întregime întâlnirii cu Dumnezeu, rugăciunea trebuie să devină o stare a inimii noastre, pe care să o prelungim şi dincolo de momentele când ne plecăm genunchii.

John Lennon stand by me

John Lennon - Oh my love

Citatul zilei 04.07.2010

"Iubirea inseamna a fi doi si a nu fi decat unul. Un barbat si o femeie ce se topesc intr-un inger"
Victor Hugo

sâmbătă, 3 iulie 2010

Citatul zilei 03.07.2010

"Iubirea este o promisiune, iubirea este un suvenir, odată dat niciodată uitat, niciodată lăsat să dispară."
John Lennon

miercuri, 30 iunie 2010

Nu am mai postat nimic din motive de sanatate.Am totusi un mesaj pentru cel ce voteaza negativ.Niciodata un sentiment frumos cuibarit in doua suflete nu dispare.Am convingerea ca o dragoste la prima vedere, daca e reciproca devine frumoasa si profunda, bineanteles daca ambii doresc acest lucru.O seara buna tuturor