Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Si le îndoaie.
Acuma toti ei înfloresc
De primavara
S-un dulce miros raspândesc
În dalba sara.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastra
El bate ploaia siroind
Pe-a ta fereastra.
Si-n haina alba tu apari
Cu pasuri line
Si numai ochii tai cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce si de plin
C-asa vapaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
Mihai Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu