joi, 8 septembrie 2011
Te-am iubit cu fiecare clipă, Te-am iubit cu visele de mai
Micuta balerina
Dansezi mereu, usor lasindu-te purtata
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.
Te misti cu gust, coroana-n par purtind,
Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.
Un salt maret - o cale spre succes.
O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.
Te misti cu gust, coroana-n par purtind,
Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.
Un salt maret - o cale spre succes.
O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.
miercuri, 7 septembrie 2011
Mari cantareti romani-Angela Gheorghiu
Când ne-am privit în ochi
Te privesc şi nu mă mai satur,
Ochii tăi îmi spun continuu
Te iubesc, nu vreau să pleci!
Ţi-e teamă de ziua ce vine
Trăieşti secundă de secundă
Încorsetat de întrebări şi gânduri.
Îţi mângâi mâna şi o sărut,
E modul meu de a-ţi spune...Te iubesc!
Privirea ta de copil
Îmi ţese rochie verde de gânduri
Gânduri pline de speranţă şi iubire.
Trena rochiei desenează traseul vieţii
Pe care am pornit mână-n mână,
Fără prejudecăţi, cu inima îmbătată de fericire
Convinşi fiind că vom reuşi
Să parcurgem fiecare treaptă a vieţii,
Cu aceeaşi bucurie ca în prima clipă
Când ne-am privit în ochi
Şi am ştiut că vom fi
O singură fiinţă, un singur zâmbet,
Un singur gând, o singură inimă,
Un pas către o singură viaţă.
OSHO
Când eşti departe rosteşte-mă încet, tandru
marți, 6 septembrie 2011
duminică, 4 septembrie 2011
Mi-e ochiul tau icoana si tortura
Dispretuitei inimi, mangaiere
Indoliata-si afla-n uitatura
Cu care priveghezi a mea durere.
Nici soarele in Rai, de dimineata,
N-alinta Orientului obrazul,
Nici steaua Sirus, plina, nu agata
Cununile de glorie pe treazul
Apus, cum ochiul tau cernit, cu plansul,
Pe suferinta mea, lumina-aparte
Si oglindindu-si inima intr-insul
Cu mila gratioasa se imparte
Marturisesc: insasi iubirea-i neagra
Si hada-atunci cand n-o privesti intreaga.
William Shakespeare
Cum te iubesc?
Adanc si larg si-nalt, atat cat poate
Atinge al meu suflet cand strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfarsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
In pasnic fel, in zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
In vechi dureri si cu credinta care
Parea cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zambet, plans, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.
Elizabeth Barett Browning
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Candva-ti scriam sambata seara..
Noapte buna!
de ingeri brodata
cu parfum de vise
in care sunt prinse
luceferi si stele
cu sperante-n ele
Luna, Carul Mare
tainica splendoare
galaxii albastre
frumuseti maiastre
pulbere de stele
pe-ale tale gene.
Dar anii trec. Şi singur sunt.
În urmă lumea risipită,
Şi într-o barcă să mă sui,
Să plec pe-o mare nesfȃrşită,
Furtuna să mă ducă-n larg,
De mine nimeni să nu ştie…
Si poate c-o să mă retrag,
Tȃrziu, pe-o insulă pustie.
Acolo viaţa să o simt
Aşa cum este, nu cum pare,
Să mă ghidez dupa instinct
Între pămȃnt şi cer şi mare,
Prin vene apă de izvor
Să curgă, linişte deplină,
Şi locul sufletului gol
Să se înece în lumină…
Dar anii trec. Şi singur sunt.
Încep să delirez. Mi-e teamă!
Departe-n valuri, la apus,
Doi ochi frumoşi plȃngȃnd mă cheamă,
Iubirea-n inimă încet
Instincul îl topeşte-n şoaptă.
Mi-e dor de scumpa, draga mea
Care acasă mă aşteaptă.
În ochii ei privesc tăcut,
Străpuns de-o tainică furtună
A dragostei. Acolo-n ei,
Se vede vechea mea lagună,
Pe care eu, împătimit
De mecca, am lăsat-o-n spate
Ca să fiu singur, chinuit
De-nchipuiri,
Singurătate.
Şi voi muri aici plȃngȃnd
Cu timpul ce s-a dus şi marea,
Cu tot ce-n viaţă am pierdut
Că n-am putut găsi cărarea
Cea simplă, numai pe pămȃnt,
Ca omul simplu,
Doar visarea
(Poetul necunoscut)
GRATIILE ALBE
De-mi voi ieși din minţi vreodată
Și n-o să-ţi spun că te iubesc,
Să știi că viaţa asta toată
De dragul tău o să trăiesc.
De n-o să te privesc ȋn faţă,
Tu să privești ȋn ochii-mi goi,
Să știi că dincolo de gheaţă
Curge iubirea dintre noi.
De nu ȋti voi cuprinde mâna
Ȋn mâna mea, tu să m-atingi
Și să mă strângi ȋn braţe tare,
Să simt cum râzi,
Să simt cum plângi,
Iar de vom sta la depărtare,
Câte un rând să ȋmi mai scrii,
Minţind acolo că trecutul
Iubirea ta o va păzi…
Să dorm cu zâmbetul pe buze,
Gândind o viaţă ca-n povești,
Și, printre gratiile albe,
Să văd cât de frumoasă ești.
(Poetul necunoscut)
vineri, 2 septembrie 2011
Cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti.
O sa scriu aici o poveste despre David,care mie mi-a placut mult.Plina de intelepciune.
David era o combinatie interesanta: un barbat atragator la vreo 40 de ani, pasionat de femei, contacte sincere si directe.Cu toate acestea, traia sub umbra ranii sale si viata ii era marcata de o serie de relatii amoroase care nu evoluasera prea mult.Dorea mult sa aiba parte de iubire si privind in urma la femeile de care se despartise, a recunoscut ca unele dintre ele ar fi fost perechi potrivite pentru el.Totusi, la momentul respectiv gasise intotdeauna ceva care sa-i justifice despartirea.A ales terapia pentru ca voia sa desopere ce era in neregula cu viata sa amoroasa.
Cu cateva luni in urma incepuse o relatie cu Lynn.O iubea mai mult si mai pasional.Dar la un momentdat el s-a retras si a rupt relatia cu Lynn pentru ca nu putea avea incredere in ea si ii era teama de cat de mult l-ar putea rani.
David crescuse alaturi de o mama depresiva,absenta si indisponibila pentru lungi perioade de timp si care, cand era prezenta, avea putin de oferit din punct de vedere emotional.Nimic din ce facea David-de la enervare la retragere in sine-nu-i aducea atentia si dragostea de care avea nevoie.Drept rezultat, pur si simplu a incetat sa mai creada ca merita iubirea sau ca putea fi iubit pentru ceea ce era.A ajuns sa incerce sa-si demonstreze valoarea impresionand femeile, dar in tot acest timp detestandu-se pentru ca trebuie sa faca asta.In spatele aparentei atragatoare a lui David zacea un resentiment cumplit pe care cu greu il putea recunoaste,cu atat mai putin sa-l exprime,intrucat in familia sa furia era cel mai mare pacat si indreptatea respingerea.Asadar o maniera prin care isi exprima furia era sa indeparteze pe oricine incerca sa se apropie.El spunea in general:”Dispari, nu am incredere in interesul tau si in atractia pe care spui ca o simpti pentru mine, fiindca nu ai putea niciodata sa ma iubesti cu adevarat.”Neancrederea pe care o simtea fata de Lynn se reverbera de-a lungul culoarelor intregului sau trecut, o viata intreaga in care nu se simtise niciodata cu adevarat iubit si dorit.
Dupa saptamani de terapie, David a inceput sa renasca si voia sa o revada din nou pe Lynn desi parea periculos.”Asadar asta este?Iubesti pe cineva si te deschizi in fata acelei persoane simtandu-te vulnerabil, o lasi sa intre in sufletul tau, devine foarte importanta pentru tine si apoi poate sa faca orice vrea-sa plece,sa te raneasca, sa te minta-iar tu nu poti face nimic?Asta e dragostea?”intreba David.
Asprimea cuvintelor lui David a atins o coarda care a rezonat in mine, m-a pus in legatura cu propria experienta legata de ceea ce spusese el.Am reflectat asupra faptului ca, atunci cand vrei sa fii cu cineva, cand pasiunea se inalta dinauntru, este asemenea unui val pe care nu-l poti controla.Pur si simplu te deschide cu totul.Nu numai ca nu poti controla valul de sentimente, dar nu poti controla nici modul in care va reactiona celalalt. M-am gandit la momentele in care ma simtisem astfel si la frica si tendinta de a ma proteja ce veneau odata cu acest sentiment.
„Cand sunt deschis catre cineva, pot cu adevarat sa simt cat de adanc si de puternic este acest sentiment”, a continuat David.”Stiu ca asta este ceea ce vreau de fapt sa simt fata de cineva si acolo sete adevarata esenta.Dar pare atat de periculos, ca si cum as putea sa fiu ucis.”
David nu stia daca sa cedeze atractiei fata de Lynn sau sa stea retras si sa-si ia masuri de protectie.
L-am intrebat:”Daca ai putea avea orice iti doresti in relatia asta, care ar fi acel lucru?”Initial a raspuns:”nu stiu.”” Dar dupa o pauza , a spus:”As vrea sa pot avea incredere in ea si sa stiu ca sunt iubit cu adevarat.”L-am intrebat: Cum ar fi sa fii iubit asa cum vrei?Ce ti-ar oferi acest lucru?”A urmat o pauza mai lunga , si apoi :”Sentimentul de a fi acceptat, de a fi pretuit pentru ceea ce sunt.”
Urmatoarea intrebare a fost:”Si ce ti-ar oferi acest lucru-sa te simti acceptat si pretuit?’A urmat o pauza si mai lunga, dupa care a spus incet:”M-am saturat sa fiu izolat si singur.Vreau sa ma simt cu adevarat legat de cineva…Vreau un sentiment de a apartine unui loc, ca si cum as fi pretuit pentru ceea ce sunt-desi nu stiu cum m-ar face asta sa ma simt, intrucat ,stii, nu am trait niciodata asa ceva.”
David s-a inrosit la fata dupa ce a rostit aceste cuvinte, iar eu am realizat inca o data cat de greu le este barbatilor sa-si recunoasca dorinta de a apartine cuiva si de a se simti pretuiti, cat de rar se intampla si cat de vulnerabil te simti cand recunosti acest lucru in fata altui barbat.
Apoi am spus:”Imagineaza-ti cum ar fi sa fii pretuit si vezi ce sentimente trezeste in tine, ce-ti permite sa experimentezi in interiorul tau.”A inchis ochii un timp, apoi a spus:”Ma simt ca si cum as fi in bratele iubitoare ale cuiva…Chiar pot simti asta…E ca si cum am dat drumul iubirii sa circule prin mine.E ca si cum m-as pregati de o aterizare si m-as stabili in acel loc.E o odihna profunda.Intreaga mea fiinta este prezenta.”
Aceasta era in esenta, dorinta cea mai arzatoare a lui David: sa treaca dincolo de necesitatea de a demonstra cine este, pentru a castiga iubirea,sa se reconecteze cu centrul vital si cu inima sa.
David a descoperit un izvor limpede,in mijlocul instrainarii pe unde ratacise intreaga viata.Ceea ce i-a permis sa abordeze relatia sa cu Lynn intr-o maniera diferita, dintr-o pozitie mai stabila, mai inradacinat in el insusi.
(JOHN WELWOOD)
(JOHN WELWOOD)
Când adorm şi clepsidrele grele Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă
Ispiteste-ma!
Ispiteşte-mă de o mie de ori
Ca să uit cum arată un dor
Vreau să zbor printre stele şi sori
Şi cu tine să dorm pe un nor.
Aminteşte-mi de gustul tăcerii
Când sărut a plăcerilor noapte
Dă-mi aromele dulci ale verii
Şi miresmele merelor coapte.
Vreau s-atingi frământările mele
Şi să strângi a fiinţei fiinţă
Când adorm şi clepsidrele grele
Vom rămâne în trei: tu, eu şi-o dorinţă
de Liliana Munteanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)