Salata frantuzeasca...

Fiecare dintre noi, facem ceva cand suntem foarte tristi, chiar mahniti. Nu voi pomeni despre ce-am auzit ca fac altii. Mie imi place sa gatesc cand nu mai vad lumina de la capatul tunelului. Si chiar n-o mai vad.Si e si sambata.Candva vorbeam, putin ce-i drept cu cel de care m-am indragostit cum n-am fost niciodata. Eu ii povesteam de-ale mele, el imi spunea ca n-are timp de nimeni.Uneori vorbeam si despre mancare.Evident!Eu eram cea trista si neancrezatoare. Si-asa am aflat ca si lui ii place mancarea.Intr-o seara mi-a povestit ca trebuie sa manance o salata teribila frantuzeasca.Normal, nu gatita de el.Dar...spre marea mea bucurie stia cum se face.Am facut-o si eu...si nu o data.Cred ca o fac in amintirea lui.Si-acum gatesc, chiar daca stiu sigur ca cel putin jumatate din ce gatesc arunc. Normal. Ca tot ce iubesc eu mai mult. Nu putem pastra tot. Mult aruncam. Dar ce usor e sa arunci mancarea. Daca as fi putut la fel de usor sa renunt si la iubirea mea...azi eram fericita. Faceam alta! Problema e ca nu e la fel de usor. Unele iubiri raman ca sa ne sece pana la capat sufletul. Mi-e dor de sambetele in care ne certam. Suntem doua sabii intr-o teaca. Si-am fi incaput daca a lui nu ma taia pana la inima. Eu aproape nu mai sunt. Mai poti trai dupa ce aproape doi ani ai asteptat o scrisoare si-n loc de asta ai primit un fel de mail care-ti transmite ca e mai bine sa nu mai existi? Eu am incercat. Dar ce fac eu acum nu se cheama ca traiesc. Muncesc din zi in noapte si cand ma odihnesc fac mancare. Multa mancare. E cald. Doamne cat am visat primavara asta. Iarna mi-a transmis ca nu e de mine. Chiar  daca ea mi-a daruit cea mai mare iubire a vietii mele. Ce folos ca e cald? Niciodata nu-mi voi mai pune rochita rosie pentru marea mea iubire. Cum as putea arunca la gunoi acea zi in care cu atata dragoste am incercat sa fiu frumoasa ?Mai conteaza? Isi mai aduce cineva aminte? Si totusi regret ca n-am apucat sa-i gatesc acea salata frantuzeasca....