Învaţă-mă să te uit, iubite, Şi, de nu poţi, întoarce-te-napoi!

"Învaţă-mă să te uit, iubite,

 Învaţă-mă să trăiesc în lipsa ta!

 Poţi? Poţi să-mi scoţi din suflet primăverile tale?

 Dar verile în care adormeam de tine,

 În noapte,

 Când tu îmi făceai veşmânt doar din norii lăptoşi

 Şi îmi lăsai feliede lună feciorelnică pe pântecu-mi?

 Era o vreme când îngerii cântau în ochii-mi pământii,

 Şi poposeau pe patul îmbrăţişărilor noastre.

 Era...

 Învaţă-mă să te uit, iubite, ca şi când nu ai fi existat

în viaţa mea. Învaţă-mă să uit gustul buzelor tale,

 Care păreau, nici dulci, nici amare.

 Te uită cum sângerez în apusuri,

 Şi noaptea de dor, încă mă doare,

 Şi zorii de zi /mă prind în picioare,

 Măturând cenuşă de iubire.

 Învaţă-mă să uit mirosul tău cu care mă îmbătam clipă de clipă,

 Ameţită de... tine,  de fericire.

 Învaţă-mi corpul să uite atingerea mâinilor tale, spre ziuă,

Când mă ploua de tine, în mine,

 Şi-ardeam apoi, ca un rug, în dimineţile fierbinţi de... noi.

 Învaţă-mă să te uit, iubite,

 Şi, de nu poţi,  întoarce-te-napoi!"