Un popas

Este târziu şi noaptea râde fals,

două catrene şi-un surâs avid

îmi amintesc de când pluteam în vals

şi ochii tăi mă căutau fervid.

Cu roiuri în sticliri, printre licori,

la margine de vers, un scurt popas,

un rest de suflet încă-mi dă fiori -

spre partea ta de cer să fac un pas.

N-am vrut parfumuri de-abandonare,

nici tălmăciri fără un sens fluid,

s-alergăm perpetuum prin negare,

iar versul să ne tremure algid.

În ruga mea nocturnă am să cer

s-ating cu sufletul un zbor fecund,

să nu rămân al florii temnicer

prin rimele în care mă ascund.

de nutzu