Mi-dor de tine, iubite si tu nu stii,
Oriunde-ai fi si ai privi in asta noapte,
La fel ca-n seara ce-n mine n-ai crezut un dram.
Ca n-are rost sa iti mai spun, eu stiu.
E-atata liniste afara , chiar e tarziu.
Cu ochii mintii eu te privesc in asta noapte,
Imi esti atat de drag, zambind
Si iti iubesc privirea-ti de sub pleoape.
Destinul te-a aruncat de mine-asadeparte,
Ma doare gandul ca totul ne desparte.
Ma-ntreb de iti e bine, ori tristetea-te-mpresoara,
Asa cum sincer mi-ai marturisit in prima seara.
Tu nu stii ca esti si-acum in al meu gand,
Si nu mai numar zilele de cand
Crezut-am in a mea poveste.
Siu doar, ca de la tine nu am veste.
Nici te iubesc nu pot sa-ti spun in asta noapte.
Nu ca n-as vrea, dar esti asa departe!
Privesc la steaua noastra,stii ea e nemuritoare.
Ea nu ne-a parasit, chiar ne vegheaza,
In liniste pe amandoi,
Poate se-ntreaba ce vrea cu-adavarat
Tacerea cea semeata si dura de la noi.
De ce-ar iesi invingatoare, ea Durerea,
Cand poate nici mie si nici tie nu asta ne e vrerea.
Astfel gandeste steaua noastra, seara de seara,
Ridic sprea ea privirea poate pentru a mia oara.
Si cerul stie cat iubesc eu chipul tau,
Si inca multe alte ce se petrec in lipsa-ti,in sufletul meu.
Zi dupa zi si noapte dupa noapte,
Cat sufar cand prea bine stiu ca nu-mi mai esti aproape.
de Ciobanu Camelia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu