Iubirea dintre Tristan si Isolda ocupa un loc binemeritat in galeria marilor povesti de iubire ale lumii. Acest mit celtic al iubirii invincibile a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti plastici si compozitori.
In cea mai cunoscuta varianta, cei doi indragostiti apar inca de la inceput in postura de adversari. Tristan, nepotul regelui Mark al Cornwall-ului, il ucide pe regele Irlandei, care era fratele Isoldei. Aceasta jura sa-i razbune moartea.
Soarta face ca Tristan sa primeasca misiunea de a o peti pe Isolda pentru unchiul sau. Pe drumul de intoarcere, Isolda vrea sa-l otraveasca pe Tristan, asasinul fratelui sau, dar intamplarea face ca otrava sa fie inlocuita cu o potiune a iubirii. Cei doi beau din acelasi pocal si intre ei se infiripa o dragoste puternica.
Isolda se casatoreste cu regele Mark, desi traieste sentimente puternice pentru amantul sau, Tristan. Legatura lor secreta este descoperita si Tristan este condamnat la moarte. Cei doi indragostiti reusesc sa fuga impreuna si un timp traiesc in padure fericiti, desi duc un trai greu.
Dar Isolda se intoarce in cele din urma la regele Mark, chiar daca in inima ei va simti mereu iubirea pentru Tristan. Cu sufletul frant, acesta paraseste tara, fara sa-si afle linistea in absenta iubitei sale.
Separati mai intai de originea lor si apartinand unor tari aflate in razboi, mai apoi de un sot si un prieten bun, Tristan si Isolda trebuie sa-si invinga sentimentele puternice ce le simt unul pentru celallalt, din loialitate fata de rege si tara.
Dar, in ciuda eforturilor lor de a sta departe unul de celalalt, pasiunea dintre ei devine din ce in ce mai puternica. In final, ei risca totul pentru o ultima imbratisare.
Iubirea dintre Tristan si Isolda ramane o drama a iubirii nepieritoare, dar in acelasi timp a razbunarii, tradarii si despartirii… E una din acele povesti de iubire care emotioneaza pana la lacrimi si ii infiereaza pe cei care, la adapostul legilor stabilite si consfintite de biserica - o institutie foarte puternica in acele vremuri - savarsesc o nelegiuire, impiedicand doi tineri care se iubeau sa casatoreasca.
Toate variantele in care a circulat aceasta legenda insista pe casatoria nefireasca dintre un batran si o fata tanara, impotriva vointei acesteia. Si – idee destul de revolutionara pentru acele vremuri – afirma dreptul legitim al fiecaruia de a-si alege partenerul de viata.
Legenda canta forta eterna a iubirii, singura care da legitimitate uniunii dintre Tristan si Isolda. Din acest punct de vedere este interesanta replica pe care i-o da Tristan calugarului care sustinea ideea ca omul a fost trimis de Dumnezeu pe pamant ca sa sufere:
“Ne-am nascut sa fim fericiti si nu sa traim in dureri, spune Tristan. Durerile noi ni le facem. Ni le fac oamenii haini, acei ce sunt lipsiti de suflet. (…) Pe Isolda eu am cucerit-o prin jertfa mea, luptandu-ma… (…) Pe noi ne-a unit dragostea.”
Desi finalul acestei iubiri imposibile va aduce moartea celor doi indragostiti, mesajul legendei este unul ce da nastere sperantei, fiind specific optimismului celtic. Separarea impusa celor doi nu a putut infrange sentimentele lor, care raman la fel de sincere pana la sfarsit.
Dragostea lor, explicata prin licoarea magica pe care o beau cei doi, sugereaza faptul ca iubirea are darul de a ne trimite din lumea reala – plina de meschinarii si egoism – intr-un spatiu al miraculosului. Nu intamplator, dincolo de vraja, iubirea lor dainuieste in legenda.
www.dedragoste.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu