Alergam spre tine, era prima intalnire.
Ploaia si vantul nu-mi pareau ostile,
Zambeam tuturor...era fericire!
Cand m-am oprit m-a durut a ta privire,
Erai mai frumos decat in a mea-nchipuire.
Mi-ai sarutat incet mana si eu pe obraz,
Cum s-a putut transforma totul in necaz?
Trei trandafiri ce-i am si-acum,
Pot marturisi ca n-a fost scrum.
Ci foc arzand in doua inimi,
Si multa duiosie in priviri.
Poate ca cine uita n-are merit,
Iubirea nu stie , e stanca de granit.
Merit nu e nici s-o sfarami cu-un cuvant,
Caci ea te incalzeste in nopti de-argint.
Camelia Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu