Te vad si-acum in
camera-mi pe canapea,
Privrea-ti albastra, e
in inima mea,
Imbratisarea-ti calda,
n-am cum uita,
Nesiguranta, totul ne
fermeca.
Cand ai plecat, mult
dupa tine am privit,
Brusc sufletul mi-era
golit.
Un polizor in
departare suna zgomotos,
Sunet ce insa recenta-ti
aparitie-l facea parca frumos
Au trecut ani, si nu
te-ai mai intors,
Viata doar adesea e un
basm frumos.
Te port in inima
si-acum,
Dar nu pot, nu vreau
sa te intorc din drum.
Camelia Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu