si-atatea sunt, doar orbii nu vad;
esti pe cea mai apropiata
stea;ce firesc ar fi de-ai aparea!
Nu cred in adevarul omului traind
chiar si un secol, si-apoi disparand,
Absurdu-l vad, insa nu cred in el...
Nu tot ce nu se vede e fantasma.
Durerea spiritului e mult mai adanca
decat a trupului. Cred in puterea
a ceea ce sa sboare-a invatat.
Nu cred in resemnare si-n pustiu.
Nu cred in nedreptate, nici macar
in vanturile sortii care-mpart
arzande roti de spini celor mai multi,
si catorva-roti de masini solare.
Sunt vasul de pamant; cel ce pastreaza
sarutul amintirilor; am toarte
pe care le sustine bratul tau
mult mai puternic azi decat odata.
Nu cred in ranjetul ticalosiei,
in cei ce-apasa nu numai pamantul,
cat si pe fratii lor, nu pot sa cred,
cum nu pot crede in taftaua mlastinii.
Nu cred in cei ce vor sa uite,
si cat mai repede, pe cei plecati din viata,
fiindca ei sunt cei care astfel
vor sa dea prada Mortii Spiritul.
Nu cred in corbul care vrea
cu fosnetele beznei s-acopere vapaia
si croncane: "Urmati-ma, eu sunt
orga luminii". Cred in licurici.
Cred in vazduhul tau, azi fara lanturi,
in frumusetea ta cred.
Cred in vesmantul gandurilor tale
si nu cred in uitare. NICIODATA."
Eugen Jebeleanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu