ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu