Eu te-am cules din rădăcină, toată
Ca podul palmei, ars, şi azi îmi este
De strămutarea ta înrourată.
Adeveresc iubirea cu durere,
Pe lacrimi sprijin tălpile în ora
Când mă ridic la tine spre a-ţi cere
Să mă păzeşti de ochii tuturora.
Şi dac-ai fi murit de umilinţă
Te-aş fi legat din nou din lut cu plânsul
Să-mi fii femeie si să-mi fii credinţă
Mai credincioasă mie ca eu însumi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu