De ce taci...?

Poate azi o să plouă, nu ştiu
uite, este atît de tîrziu
şi-i atîta noapte în noi
chiar avem nevoie de ploi
ca să spele tot ce-am uitat
pe retină, în inimi, prin pat
ploi albastre să spele-n şuvoi
gîndul searbăd că nu suntem doi
gîndul palid că încă nu ştiu
de ce taci, de ce mor, de ce scriu
cum de sufletu-n moi vălătuci
peste ţara de orbi şi năluci
tot flanează de ore, de ani
de ce-n trup îmi cresc flori de castani
şi de ce, ne-amăgim incolor
că e cald şi frumos şi uşor
să exişti alandala prin burg
vezi tu fab, amintirile curg
se răsfiră alene pe masă
prin felii cu dulceaţă de casă
unse-agale, duios, pe-nserat
cînd ies melcii bătrîni la arat
iar eu, fab, n-am habar de nimic
hrănesc îngerii mov cu fistic
şi zîmbesc chiar de-n jur e pustiu.
Poate azi o să plouă, nu ştiu.

De: Fabian Anton