“Doamne,cum ne-am despartit cu totii.Poate ca si prietenia si iubirea nu merita intr-adevar,sa fie traite,daca nu sunt vesnice.O viata intreaga de frumusete,asta ar insemna ceva, intr-adevar.” Cu certitudine fiecare dintre noi am trait teama de a ne angaja profund intr-o relatie de iubire sau de prietenie.Caminante e de parerea ca "in lumina exista si umbre si ca fericirea este si dureroasa."Putem sa ne amagim spunandu-ne ca am devenit mai intelepti prin experientele traite si sa credem ca pe viitor vom sti sa ocolim tot ceea ce ne-ar putea provoca o suferinta pe care, nu-i asa,n-o meritam.Intervine aici intrebarea:"la ce mai foloseste o intelepciune care nu ingaduie macar un dram de fericire?"Ca si Octavian Paler,multi dintre noi ne-am pus acest gen de intrebari.Eu personal consider ca daca intr-o relatie ai fost fericit fie si cateva secunde...e ceva ce nu numai ca nu se va uita niciodata dar odata cu trecerea timpului acele momente capata noi dimensiuni transformandu-se intr-o amintire calda ,frumoasa.
Asa cum spunea Paler in Mitologii subiective "nu exista viata mai pustie decat una care n-a iubit nimic,stiind ca intr-o zi va pierde totul"Pentru ca in cele din urma,"moartea pune punct si iubirilor si luptelor.Fiecare ramane atunci cu cat a iubit sau..cu cat a luptat.Mai are timp,poate,doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte ."
"Exista poate,o clipa in viata fiecaruia cand vede limpede ca nu negatia este rostul lui".Pornind de la acea clipa,cred ca putem sa ne construim o viata intreaga de frumusete.Si cred ca sansele noastre de reusita vor creste considerabil cand vom realiza ca "A iubi inseamna,poate,a lumina partea cea mai frumosa din noi",dar mai ales cand ne vom putea spune noua insine cu sufletul impacat:"Sunt liber pentru ca nu ma tem sa iubesc ceea ce va muri".
