Dormi atat de frumos
Se vede luna sclipitoare prin perdeaua alba
Se aud picaturi de ploaie in linistea profunda
Ca un copil tu dormi frumos in asternutul nostru pufos
Esti un inger dintre ingeri, dar cel mai frumos
Dormi atat de frumos
Esti atat de frumoasa iar eu atat de norocos
As putea sa te privesc mereu in fiecare noapte
Pana dimineata
Ti-as indulci somnul cu vise rostite in soapte
Sa iti implinesc viata
TU TU TU ..esti atat de perfecta
Emotia ce ma cuprinde in ochi se reflecta
Te privesc si zambesc si simt atata iubire
Iar pe obraz cade o lacrima de fericire
Chipul tau dragalas, inocent si dulce
Alint, oftat, placere, mangaiere imi aduce
Sa opresc timpul in loc doar la asta ma gandesc
Caci te privesc fara sa pot sa ma opresc
M-as strecura in visul tau sa iti soptesc:
"Esti o minune- TE IUBESC!"
Pana dimineata astept sarutul tau cu dor
Iubita mea, Somnic usor!
(versuri de Logica)
marți, 21 septembrie 2010
Citatul zilei 21.09.2010
Benjamin Jowett
Poarta dintre noi...
Asa e.In fata iubirii noastre e o poarta.Initial m-am bucurat ca nu e zid.O poarta aparent poate fi deschisa mai usor decat s-ar sparge zidul.In realitate..daca cheia e la el..sau si mai rau...e aruncata..ai nevoie de ajutor ca s-o deschizi..Si cum eu nu pot cere decat ajutorul lui Dumnezeu...voi reusi s-o mai deschid vreodat...?Vrea Dumnezeu sa ma ajute sa pacatuiesc?Probabil ca..nu!Atunci de ce-o privesc ca si cum...printr-un miracol s-ar deschide singura?..De ce ma-ntorc in fiece secunda la ea?De ce cad frunzele afara..amintindu-mi dureros de bine ca nu e mai ci septembrie?Si dincolo de poarta ma mai asteapta cineva?
Poate te vei intorce....
Ai plecat şi dorul meu l-ai lăsat în urma ta,
Nici rămas bun nu ai vrut să-mi dai,
Ochii mei sunt trişti cu lacrimi de dor,
De dorul tău cu mireasma ta fiinţă.
Iubirea mea să nu fie ca în basme,
Interzisă cu dragostea mea eternă,
Cu dorul meu atânc, dar dureros,
Cu gândul la chipul tău etern şi frumos.
În faţa iubirii noastra a rămas o poartă,
Iar lacrimile dureri-mi ies cu amintirea ta,
Spre cuibul nostru de petalele amorului,
Făcut cu speranţă, tainicie cu iubirea noastră.
Îmi aduc aminte cum mânuţa ta de înger,
Mi-o treceai prin părul meu des şi fin,
Şi privesc locul unde tu stăteai…,
Şi este gol în care te aşteaptă să te întorci.
Mă gândesc şi la ziua de mâine,
Poate că te vei întoarce înapoi,
Că mâine ori toti anii ce vor urma,
Cu viaţa mea fără tine.
(versuri de Enigma)
Nici rămas bun nu ai vrut să-mi dai,
Ochii mei sunt trişti cu lacrimi de dor,
De dorul tău cu mireasma ta fiinţă.
Iubirea mea să nu fie ca în basme,
Interzisă cu dragostea mea eternă,
Cu dorul meu atânc, dar dureros,
Cu gândul la chipul tău etern şi frumos.
În faţa iubirii noastra a rămas o poartă,
Iar lacrimile dureri-mi ies cu amintirea ta,
Spre cuibul nostru de petalele amorului,
Făcut cu speranţă, tainicie cu iubirea noastră.
Îmi aduc aminte cum mânuţa ta de înger,
Mi-o treceai prin părul meu des şi fin,
Şi privesc locul unde tu stăteai…,
Şi este gol în care te aşteaptă să te întorci.
Mă gândesc şi la ziua de mâine,
Poate că te vei întoarce înapoi,
Că mâine ori toti anii ce vor urma,
Cu viaţa mea fără tine.
(versuri de Enigma)
duminică, 19 septembrie 2010
Te caut....
"Te caut
O speranta as vrea
Sa-mi cauti rasuflarea
Sa adormi cu ea
In viata ta.
Cu tine m-as duce
In nopti si as plange
De bucurie as trai
Din vis nu m-as trezi.
caut un suflet cinstit
dar e greu de gasit
si in zadar ma chinuesc
sa te gasesc.
In stele mii ti-as scrie
“te iubesc”dar nu stie
nici in valuri de mine
nici in grai de mine.
Scriitor de-as fi
Nici nu vei sti
Ca eu la tine ma gandesc
Si in versuri iti vorbesc."
O speranta as vrea
Sa-mi cauti rasuflarea
Sa adormi cu ea
In viata ta.
Cu tine m-as duce
In nopti si as plange
De bucurie as trai
Din vis nu m-as trezi.
caut un suflet cinstit
dar e greu de gasit
si in zadar ma chinuesc
sa te gasesc.
In stele mii ti-as scrie
“te iubesc”dar nu stie
nici in valuri de mine
nici in grai de mine.
Scriitor de-as fi
Nici nu vei sti
Ca eu la tine ma gandesc
Si in versuri iti vorbesc."
Umbra uitata intr-un colb de primaveri...?
Mă-ngrop adânc şi azi în mine.
Încerc să cred că-mi va fi bine,
Mi-acopăr suflet îngheţat
Cu huma unui timp uitat.
Ochii mi-i sting cu o suflare.
În fumul lor de lumânare
Mai dăinuie tăcut abis
Din noaptea care m-a cupris.
Îmi prind şi gându-n spiţă frântă
Ca roata lui să nu m-ajungă
Şi cruce-mi pun la subsuori
Sfinţită într-un pat de flori.
Mă tot rostogolesc chircit
În lacrima ce s-a ivit
Din neaua ce-a-nceput să ţeasă
O umbră-ntr-o perdea prea deasă.
E umbra ce-a rămas de ieri
Uitată-n colb de primăveri.
E umbra ta ce se-mpreună
Cu umbra-mi ce nu vrea s-apună."
Încerc să cred că-mi va fi bine,
Mi-acopăr suflet îngheţat
Cu huma unui timp uitat.
Ochii mi-i sting cu o suflare.
În fumul lor de lumânare
Mai dăinuie tăcut abis
Din noaptea care m-a cupris.
Îmi prind şi gându-n spiţă frântă
Ca roata lui să nu m-ajungă
Şi cruce-mi pun la subsuori
Sfinţită într-un pat de flori.
Mă tot rostogolesc chircit
În lacrima ce s-a ivit
Din neaua ce-a-nceput să ţeasă
O umbră-ntr-o perdea prea deasă.
E umbra ce-a rămas de ieri
Uitată-n colb de primăveri.
E umbra ta ce se-mpreună
Cu umbra-mi ce nu vrea s-apună."
De mi-as adormi plecarea...
De mi-aş adormi plecarea
dincolo de lumea asta,
mi-ar rămâne oare timp
să te iubesc aşa cum se cuvine?
Ar înţelege toamnele
să topească brume
şi să alunge norii din calea mea?
Ori poate primăverile
să-mi înfigă în carne florile
şi să-mi prindă de oase muguri
ca să renasc mereu pentru tine?
De mi-aş adormi plecarea,
noaptea ar fi lungă,
iar ziua doar un strop
pe care roua din ochii tăi
l-ar lăsa lângă o cruce albă!
(versuri de Logica)
dincolo de lumea asta,
mi-ar rămâne oare timp
să te iubesc aşa cum se cuvine?
Ar înţelege toamnele
să topească brume
şi să alunge norii din calea mea?
Ori poate primăverile
să-mi înfigă în carne florile
şi să-mi prindă de oase muguri
ca să renasc mereu pentru tine?
De mi-aş adormi plecarea,
noaptea ar fi lungă,
iar ziua doar un strop
pe care roua din ochii tăi
l-ar lăsa lângă o cruce albă!
(versuri de Logica)
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Tu esti darul dat de Dumnezeu..
Esti darul dat de la dumnezeu
Intotdeauna am visat
Sa iubesc cu-adevarat,
Dar dupa ce te-am aflat
Imi doresc sa nu se fi-ntamplat,
Imi doresc sa nu ma fi nascut,
Pe tine sa nu te fi cunoscut,
Dragostea sa nu mi-o gasesc,
Pe tine sa nu te iubesc.
Tot ce-am vrut
Dumnezeu mi-a dat
Si tot ce-am avut
De la El a fost luat,
Dar mi-am dorit iubire
Si El mi te-a dat pe tine,
Insa n-am cerut si fericire,
Iar tu ai plecat de langa mine.
Atat de rau m-am suparat,
Ca din tot ceea ce aveam
Cel mai mult la tine tineam,
Iar Dumnezeu mi te-a luat.
Te-a luat de langa mine,
Iar tu i-ai daruit alteia iubire.
Am fost suparata si nu i-am mai vorbit lui Dumnezeu!
Cum sa dea alteia cel mai de pret dar al meu?!?
Dupa catva timp mi-a trecut supararea
Si I-am cerut Lui sa-mi redea iubirea.
I-am promis ca-I voi da toata averea
Doar sa-ti mai pot simtii mangaierea,
I-am promis ca-I dau sufletul,inima,viata
Si tot ceea ce de la mine El ar mai vrea,
In schimb I-am cerut o eternitate langa tine,
O eternitate plina de iubire si fericire.
El m-a refuzat si mi-a zis ca am fost rea,
Ca El mi-a luat iubirea pentru a ma-ncerca.
I-am spus ca-mi pare rau si I-am cerut iertare,
Dar mi-a spus ca trebuie sa traiesc cu-aceasta pieredere
Pentru ca El i l-a dat unei alte fete
Si ca voi acum sunteti suflete pereche.
I-am cerut atunci o alta fericire,
Dar El mi-a spus ca-n viata ai o singura iubire.
Asa iubirea mea a devenit din vis,cosmar
Si-asa viata mea a devenit un calvar.
De aceea imi doresc sa nu te fi cunoscut
Ca poate as fi avut parte de fericire
Si ca poate acum as fi putut sa lupt
Pentru o adevarata iubire,
Dar nu pot pentru ca tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti iubirea mea si cel ce-l port in gand mereu,
Tu ai locul de cinste in sufletul meu,
Dar tu nu stii cat de mult imi faci rau.
Te-am iubit
Si te voi iubii la infinit!
Si pentru ca te iubesc imi este atat de greu,
Tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti cel mai mare cosmar al meu!!!
(versuri de Enigma)
Intotdeauna am visat
Sa iubesc cu-adevarat,
Dar dupa ce te-am aflat
Imi doresc sa nu se fi-ntamplat,
Imi doresc sa nu ma fi nascut,
Pe tine sa nu te fi cunoscut,
Dragostea sa nu mi-o gasesc,
Pe tine sa nu te iubesc.
Tot ce-am vrut
Dumnezeu mi-a dat
Si tot ce-am avut
De la El a fost luat,
Dar mi-am dorit iubire
Si El mi te-a dat pe tine,
Insa n-am cerut si fericire,
Iar tu ai plecat de langa mine.
Atat de rau m-am suparat,
Ca din tot ceea ce aveam
Cel mai mult la tine tineam,
Iar Dumnezeu mi te-a luat.
Te-a luat de langa mine,
Iar tu i-ai daruit alteia iubire.
Am fost suparata si nu i-am mai vorbit lui Dumnezeu!
Cum sa dea alteia cel mai de pret dar al meu?!?
Dupa catva timp mi-a trecut supararea
Si I-am cerut Lui sa-mi redea iubirea.
I-am promis ca-I voi da toata averea
Doar sa-ti mai pot simtii mangaierea,
I-am promis ca-I dau sufletul,inima,viata
Si tot ceea ce de la mine El ar mai vrea,
In schimb I-am cerut o eternitate langa tine,
O eternitate plina de iubire si fericire.
El m-a refuzat si mi-a zis ca am fost rea,
Ca El mi-a luat iubirea pentru a ma-ncerca.
I-am spus ca-mi pare rau si I-am cerut iertare,
Dar mi-a spus ca trebuie sa traiesc cu-aceasta pieredere
Pentru ca El i l-a dat unei alte fete
Si ca voi acum sunteti suflete pereche.
I-am cerut atunci o alta fericire,
Dar El mi-a spus ca-n viata ai o singura iubire.
Asa iubirea mea a devenit din vis,cosmar
Si-asa viata mea a devenit un calvar.
De aceea imi doresc sa nu te fi cunoscut
Ca poate as fi avut parte de fericire
Si ca poate acum as fi putut sa lupt
Pentru o adevarata iubire,
Dar nu pot pentru ca tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti iubirea mea si cel ce-l port in gand mereu,
Tu ai locul de cinste in sufletul meu,
Dar tu nu stii cat de mult imi faci rau.
Te-am iubit
Si te voi iubii la infinit!
Si pentru ca te iubesc imi este atat de greu,
Tu esti darul dat de la Dumnezeu,
Tu esti cel mai mare cosmar al meu!!!
(versuri de Enigma)
De ce.......
imi este teama de ziua rea ce o sa vina
imi este teama ca intr-o zi...
o sa dispara prea luminata ...lumina
imi este teama de cuvintele reci ce altii le rostesc...
imi este teama ca nu toti au harul Dumnezeesc,
ce cred altii de ziua de maine?
ce cred altii despre rau sau bine?
ce cred altii despre bunatate sau ispita?
ce cred altii despre soarele ce dimineata se ridica?
de ce nu toti au curajul de a spune?
adevarul...
de ce nu toti au curajul de a marturisi?
pacatul...
de ce nu toti au curajul de a ajuta?
un neajutorat...
de ce nu toti au curajul de a recunoaste?
un bine ce i s-a facut...
DE CE LUMEA ESTE REA?
(versuri de Logica)
imi este teama ca intr-o zi...
o sa dispara prea luminata ...lumina
imi este teama de cuvintele reci ce altii le rostesc...
imi este teama ca nu toti au harul Dumnezeesc,
ce cred altii de ziua de maine?
ce cred altii despre rau sau bine?
ce cred altii despre bunatate sau ispita?
ce cred altii despre soarele ce dimineata se ridica?
de ce nu toti au curajul de a spune?
adevarul...
de ce nu toti au curajul de a marturisi?
pacatul...
de ce nu toti au curajul de a ajuta?
un neajutorat...
de ce nu toti au curajul de a recunoaste?
un bine ce i s-a facut...
DE CE LUMEA ESTE REA?
(versuri de Logica)
marți, 7 septembrie 2010
O lacrima curge...
Intr-o seara linistita,
Stele mici si mari
Stralucesc puternic.
Luna de pe cer
Ilumineaza calea,
Iar dragostea pluteste.
Sub cerul limpede
O lacrima curge
Pana la un izvor.
Petalele de trandafir
Is mai dulci decat mierea,
Iar tu esti dragostea mea!
Poezie trimisa de Camy
Ma privesti te privesc si apoi ma saruti, ma alinti ma infiori ,te doresc te doresc de privesc,iti vorbesc,esti al meu sunt a ta .Daca as fi o lacrima nu mi-ar mai trebiu apa daca as fi foc nu mi-ar mai trebiu caldura daca ai fi langa mine nu mi-ar mai trebui nimic Ochii plini de vraja anume mai frumosi ca anume sunt ochii tai caprui Ai grija de zabetul tau,tau de buzele tale de sufletul meu Ai grija de inima mea Ai grija de noi si de dragostea mea
(text Logica)
Stele mici si mari
Stralucesc puternic.
Luna de pe cer
Ilumineaza calea,
Iar dragostea pluteste.
Sub cerul limpede
O lacrima curge
Pana la un izvor.
Petalele de trandafir
Is mai dulci decat mierea,
Iar tu esti dragostea mea!
Poezie trimisa de Camy
Ma privesti te privesc si apoi ma saruti, ma alinti ma infiori ,te doresc te doresc de privesc,iti vorbesc,esti al meu sunt a ta .Daca as fi o lacrima nu mi-ar mai trebiu apa daca as fi foc nu mi-ar mai trebiu caldura daca ai fi langa mine nu mi-ar mai trebui nimic Ochii plini de vraja anume mai frumosi ca anume sunt ochii tai caprui Ai grija de zabetul tau,tau de buzele tale de sufletul meu Ai grija de inima mea Ai grija de noi si de dragostea mea
(text Logica)
Ploua cu dragoste
"plouă cu dragoste
când tu te apropii
toamna se dă la o parte
depărtarea e cerc aruncat de delfini
aşteptării
te visam între cânt şi tăcere de mult
nu ştiam
ce lumină pierdusem
prin rana aceea dintre moarte şi dor
când ai venit s-a lăsat o mirare
ca o strigare albastră de păsări
ca o punte subţire de in
între două vârtejuri de spaimă
o ruptură de gânduri timpul strâns într-un nod
lângă drumul de ieri
nicăieriul săpa
ascunziş"
când tu te apropii
toamna se dă la o parte
depărtarea e cerc aruncat de delfini
aşteptării
te visam între cânt şi tăcere de mult
nu ştiam
ce lumină pierdusem
prin rana aceea dintre moarte şi dor
când ai venit s-a lăsat o mirare
ca o strigare albastră de păsări
ca o punte subţire de in
între două vârtejuri de spaimă
o ruptură de gânduri timpul strâns într-un nod
lângă drumul de ieri
nicăieriul săpa
ascunziş"
vineri, 3 septembrie 2010
Clipa...aceea...
am intins palma sufletului neatinsa de buze
catre malul marii ce-si pierde valurile in norii ce-ti agata talpile
catre vantul ce iti saruta fruntea lacrimilor agatate de cerul iubirii
ce-mi plimba in mii de nori clipele ratacite de tine
si..ahh!!! clipa aceea in care buzele sufletului
mi le vei atinge sa ramai in secunda stransa intre pleoapele
mele...
clipa aceea as vrea sa mi-o aseze viata pe palma sa o ridic sus...sus
acolo unde numai noi putem exista goi de lume,
goi de timp pierdut...plini de imbratisari si sa te privesc nesaturandu-mi privirea
sa adorm in sfarsit linistita langa trupul tau
sa te scald in iubirea atat de plina de dor de noi
(LOGICA)
catre malul marii ce-si pierde valurile in norii ce-ti agata talpile
catre vantul ce iti saruta fruntea lacrimilor agatate de cerul iubirii
ce-mi plimba in mii de nori clipele ratacite de tine
si..ahh!!! clipa aceea in care buzele sufletului
mi le vei atinge sa ramai in secunda stransa intre pleoapele
mele...
clipa aceea as vrea sa mi-o aseze viata pe palma sa o ridic sus...sus
acolo unde numai noi putem exista goi de lume,
goi de timp pierdut...plini de imbratisari si sa te privesc nesaturandu-mi privirea
sa adorm in sfarsit linistita langa trupul tau
sa te scald in iubirea atat de plina de dor de noi
(LOGICA)
Te voi astepta...
Ascunde-mă în visul tău de noapte,
Mai am de plâns atât, o lacrimă, şi poate
Voi reuşi să scap de marea mea durere.
Ascunde-mă de poţi în visul tău de noapte,
Să nu mă vadă nimeni înfiorat în tăcere.
Se şterg din amintiri tristeţile demult trecute
De azi fiinţa-mi toată aş vrea să îmi inunde,
Doar şoaptele de dor,nu îmbraţişări durute
Ce au venit cândva chemate, de nici unde.
Iubito, ascunde-mă în visul tău de noapte,
Gândeşte-te la mine de parcă chiar aş fi,
Imbraţişează-mă, iubeşte-mă, şi poate
Voi reveni din vis şi-aievea, mereu te voi iubi.
Imi place să te ştiu de mine mai aproape
Să uiţi ce te-nconjoară, să uiţi că mai exişti,
Eu să însemn, vapoarele pe-nvolburate ape,
Şi certitudinea că inca poti durerii sa rezişti.
Aseară te-am vazut făcând un pat din stele,
Lumina lor facea din ochii tăi diamante.
Ai aşternut apoi cearceaf din dorul tău pe ele,
Şi mă chemai sa vin cu dragoste şi şoapte
(LOGICA)
Mai am de plâns atât, o lacrimă, şi poate
Voi reuşi să scap de marea mea durere.
Ascunde-mă de poţi în visul tău de noapte,
Să nu mă vadă nimeni înfiorat în tăcere.
Se şterg din amintiri tristeţile demult trecute
De azi fiinţa-mi toată aş vrea să îmi inunde,
Doar şoaptele de dor,nu îmbraţişări durute
Ce au venit cândva chemate, de nici unde.
Iubito, ascunde-mă în visul tău de noapte,
Gândeşte-te la mine de parcă chiar aş fi,
Imbraţişează-mă, iubeşte-mă, şi poate
Voi reveni din vis şi-aievea, mereu te voi iubi.
Imi place să te ştiu de mine mai aproape
Să uiţi ce te-nconjoară, să uiţi că mai exişti,
Eu să însemn, vapoarele pe-nvolburate ape,
Şi certitudinea că inca poti durerii sa rezişti.
Aseară te-am vazut făcând un pat din stele,
Lumina lor facea din ochii tăi diamante.
Ai aşternut apoi cearceaf din dorul tău pe ele,
Şi mă chemai sa vin cu dragoste şi şoapte
(LOGICA)
Te-am intrebat...odata....
Te-am întrebat, de nu mă înșel odată,
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci- de-ai zilnic- la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar mai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc....
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s ”șarmant” de-ajuns ?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela-i grea, era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă;
”Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc...”
(LOGICA)
Ce faci în viața ta privată,
Cu cine stai, pe cine ai,
De iei mașină sau tramvai
Când pleci- de-ai zilnic- la servici,
Cine ți-e șef, de-ai copii mici,
Părinții dacă-ți mai trăiesc...
Ce te iubesc, ce te iubesc...
Nu mi-ai răspuns, doar mai privit
O clipă, m-ai descumpănit,
Aveai doar aerul absent,
Eu îl aveam..., de repetent.
Picasem proba, cu succes,
Pierdusem singurul acces.
Tu, erai tu, eu nefiresc...
Cât te iubesc, cât te iubesc....
Te-am prins din nou, cu gând fugară,
Păreai pierdută, selenară...
Te-am salutat și n-ai răspuns.
Probabil, nu-s ”șarmant” de-ajuns ?!
Mergeai cu pasul hotărât,
Eu m-am pierdut și m-a durut,
Doream să-ți spun că te doresc...
Oh te iubesc, oh te iubesc...
Și azi eram în colț, la ceas,
Eram plouat, tot am rămas.
Te-am revăzut, eram topit.
Te știu, în veci nu mi-ai zâmbit,
Aveai umbrelă, m-ai privit,
Din ochi o lacrimă ai strivit...
Am insistat să te privesc...
Cum te iubesc, cum te iubesc...
Mergeai încet și erai frântă,
Umbrela-i grea, era o stâncă...
M-apropii, tremurând, suspin,
Nu mai aud, sunt tot un chin...
Îți spun spășit, cu voce stinsă;
”Te ador, fi pururi neatinsă,
Te pot păstra, vis, îngeresc...
Să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc, să te iubesc...”
(LOGICA)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)