joi, 20 ianuarie 2011

Rapeste-ma....

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor .

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare .

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură …

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită ! …

Numai tu...

Numai tu...
Tu, te ascunzi pe sub copaci,
ferestrele mi le pazesti,
astepti sa fac un pas, un gest -
aceste jocuri le detest.
Tu, n-ai rabdare sa asculti,
gura mi-o-nchizi cand ma saruti;
si ne iubim, ne iubim, ne iubim -
ca niste surdo-muti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Poezii de dragoste imi scrii -
poezii ca niste chinuri dulci.
Mai bine-ar fi sa-mi scrii prostii
si... sa te duci.
Eu numai una imi doresc:
sa te iubesc,
sa te astept, sa te visez
si sa-ti arunc in piept sageti.
Numai tu, poti sa astepti
cand zbor acasa...
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu buzele gustoase...
Numai tu, tu ma-ncalzesti
cand ma dezvelesc ma invelesti.
Numai tu, cu ochii tai verzi,
cu mainile reci, cu mainile reci...

marți, 18 ianuarie 2011

Chopy Fatah - My Homeland [ New Video Clip English 2009 ]

Trenul Vieţii

Charles Baudelaire - Amarele nelinisti


Cresc nelinistile-n noi ca veninul in guse de serpi.
Spre ireala zari ale gandului negru
ne indeamna haotice ascunzisuri
ale sufletului nostru bantuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da linistea,
linistea in care sa nu mai simtim ca suntem aievea,
dupa care tanjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde in colturi apar si cresc tristetile,
tristetile cenusii, tristetile mai sumbre dacat moartea?
Cine ne va lecui de nelinistile ce ne rod,
Cum viermii sfartecand un creier intr-un sicriu de lemn putred,
atunci cand planam in zbor frant dincolo de zarea constiintei
si gandurile noastre nu mai au sperante,
si sufletele noastre nu mai au vise?
Cand suntem pustii ca nesfarsitele, vastele deserturi
ce nu au nici nisip, nici gheturi eterne sa le acopere?
Cand dincolo de noi si de sufletele noastre nu mai e nimic,
Cand vantul negru-al nefiintei ne bantuie amar,
neinchipuit de amar si fara sens?...

luni, 17 ianuarie 2011

Madalina Manole - Da te iubesc

Necuvintele (de Nichita Stanescu)



El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Mâna ta (de Magda Isanos)


Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vreodata.

Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
(Mihai Eminescu)

Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,
Căci tu - tu esti el.
(Mihai Eminescu)

duminică, 16 ianuarie 2011

Te simt ... AICI ...

Doar patru zile lipsa....(mesaj pentru cei ce nu cred in dragostea la prima vedere!)

O absenta de patru zile pe blog...s-a soldat cu patru voturi impotriva dragostei la prima vedere!Trist!E ca si cum...doar prezenta-mi intretine flacara iubirii la prima vedere.Singurul mesaj pe care-l pot transmite e urmatorul:
-in curand, se implineste un an de cand chiar cred ca dragostea la prima vedere exista!
Si chiar daca n-o pot descrie imi e suficient ca am descoperit-o!E atat de prezenta in fiecare secunda indiferent ca e zi sau noapte...
Cei care nu cred in ce simt in primul minunt al unei intalniri...sunt de fapt cei lasi.Cei care nu pot lupta sa pastreze magia acelei clipe.Genul asta de oameni, am certitudinea ca nici nu au nevoie de iubire.Le sunt de ajuns, banii, pozitia sociala, sarcasmul....mai exact orice in afara de iubire!

Nevoia de...comunicare...



"...Oamenii se adapă spiritual unul pe altul prin cuvinte, dar dintr-o trebuinţă sădită în ei de o putere mai presus de ei. Iar cuvintele nu sunt importante pentru ei prin faptul că sună, ci prin faptul că ele comunică apa lor ca izvoare spirituale, legate subteran între ele şi cu oceanul spiritual suprem. Omul însuşi vine în cel ce-i aude cuvintele şi el însuşi se deschide celui ce i le comunică. Omul însuşi e apă vie, prin faptul că se dă pe sine însuşi şi adapă pe cel căruia i se dă prin cuvânt. Şi fiecare e o apă deosebită de celălalt şi adapă pe celălalt numai în măsura în care se dă pe sine însuşi şi nu foloseşte cuvintele mai mult pentru a ascunde ceea ce gândeşte şi simte, sau pentru sine însuşi. în cazul din urma, nici cel ce aude cuvintele altuia nu se încrede în ele, pentru că îl simte pe cel ce i le spune rămânând în voinţa de a nu se comunica cu adevărat.
Cuvintele îşi împlinesc rostul lor, de a uni şi întări pe oameni, când sunt rostite şi simţite ca o comunicare de sine a unuia către altul. în aceasta se face înţeleasă afirmaţia despre Cuvântul suprem că e în acelaşi timp şi Persoană. între oameni, trăirea cuvântului seamănului, ca dăruire a lui însuşi, e cu atât mai intensă, cu cât cel ce se comunică prin cuvânt însoţeşte mai mult comunicarea prin fapte de autodăruire până la jertfa de sine, fără să se piardă prin aceasta definitiv. Numai aceasta aduce bucurie şi fericire reală atât celui ce vorbeşte cât şi celui căruia i se vorbeşte. Această acoperire între cuvânt şi faptă a realizat-o în gradul maxim Cuvântul suprem, făcându-Se om şi adeverind cu jertfa Lui cuvintele de iubire ce ni le-a spus.
Omul care vorbeşte sincer simte, astfel, trebuinţa să se şi dăruiască, dar şi să dorească ca celălalt să i se dăruiască prin ascultarea lui deplină şi prin răspunsul lui. Fiecare e un cuvânt ipostatic sau personificat inepuizabil, care simte trebuinţa să se comunice, ca atare, la nesfârşit, dar şi să primească pe altul ca răspuns personificat la cuvântul său personificat. Sau fiecare e un cuvânt personificat, distinct ca solicitare şi ca răspuns. Căci cine se comunică altuia îşi manifestă chiar prin aceasta pornirea de-a se da şi cererea de a-1 vedea pe celălalt ca răspuns, arătându-se pe sine, chiar prin aceasta, ca persoană ce are nevoie de celălalt sau răspunde nevoii celuilalt.
Dar de unde trebuinţa omului de a se dărui prin cuvânt şi de a cere celuilalt să i se dăruiască prin răspuns? Chiar în faptul că se dăruieşte prin comunicare şi solicită pe celălalt ca răspuns se arata că omul nu poate exista prin sine. O persoană nu poate exista singură, pentru că în ea se personifică o natură care e personificată şi în alte persoane. Dar nici amândouă nu se simt împlinite prin comunicarea-solicitare şi prin răspunsul ce şi-1 dau; sau se află în trebuinţa de a-şi căuta împlinirea în comunicarea cu o realitate personală supremă. în aceasta se reflectă Sfânta Treime, în care una şi aceeaşi fiinţă e ipostatică în trei Persoane şi îşi face simţită unirea şi distincţia şi în relaţia dintre persoanele umane de aceeaşi natură, sau în natura umană cea una, manifestată concret în mai multe persoane necesare unele altora şi având nevoie de comunicarea cu un izvor personal suprem...."

(din “Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”, Pr. Dumitru Staniloae, Editura Mitropoliei Olteniei – 1987 )

Citatul zilei 16.01.2011

"...A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile!". ~Balzac~

marți, 11 ianuarie 2011

Prietenul meu...

Prietenul pentru mine este o impletire de trup si sentiment de ganduri comune si vise , este golul ce nu il umple decat el insufletul tau patimas de iubire , este o parte din intregul pe care il numesc iubire indispensabila vietii .

Under a Violet Moon

Sacred Heart

Calda rugaciune...

Nu raspunde mintii si nu da uitarii
simturile vietii ce te incalzesc
rupe doar tacerea , inima cand bate
tu tresari la viata sa nu amagesti
iar din departare cand prinzi o speranta
o lumina alba , vestea ce astepti
nu ramane rece , tu sa te ridici
si iubeste visul , omul si durerea
fericirea cruda , dulcele amagiri
nu lasa sa cada steagul despartiri
si nu stinge flacara iubiri
Tu iubeste clipa dulce si suava
Rasuceste n minte caldele cuvinte
Prinde cu placere o privire sfanta
Si trairi de vis dulcele sarut
Iar la pieptu ti cald sa ai numai vise
Fara amagiri fara legamant
Sa iubesti durerea si placerea vietii
Sa ti doresti ca viata plina sa iti fie
Calda rugaciune , ce mi doresc in gand
Watch With Me
(anonim)

Leonard Cohen - Dance Me to the End Of Love

O vino iar...!

Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Cu răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
(Mihai Eminescu)

Dragostea este indelung rabdatoare

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Ce mai faci?

Intamplarea a vrut sa ne intalnim
Ne -am atins din priviri, intr- o secunda
Sentimente si trairi
Undeva uitate
Vin in goana si iarta ….
Trecutul nu mai doare....

Mii de rani si si minciuni ne- au destramat
Nu credeam ca-n cenusa mai e un licar de jar
Amintiri de nerostit parca au disparut
Si , in sfarsit dupa aceasta noapte
Vreau sa te -ntreb soptit
Ce mai faci ?
Dar tu cauti cu privirea o scapare.,..
Spui cuvinte atat de reci si apoi taci,
Te stanjeneste parca linistea mea...
Vreau sa te- ntreb din ochi
Ce mai faci ?
Sa -mi amintesc perfect aroma pielii tale...
Tu incerci sa spui ceva si iar taci,
Gandesti ca doar tacerea ar spune ce -ai vrea...

Dar vreau sa te- ntreb din nou
Ce mai faci ?
Si sa- ti prind in ochi o stralucire speciala...
Stiu, ne-am iubit prea mult
Ce sa- i faci ?
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......
La fel ca altadata si azi te astept......

Ma lupt...

Ma lupt sa scap iubirea de patimasul trup,
Sa n-o mai sorb cu ochii, sa n-o mai musc cu gura,
Din latu-mpreunarii salbatice s-o rup,
S-o curatesc de carne, ca de pe aur zgura;
Sa te ador în suflet; doar duhul sa-ti aleg-
O vesnica-mbinare a doua raze line...
Dar cum te-arati, ma-ntunec... si sufletul întreg
Se face ochi, piept, brate... zbucnite catre tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ti cad;
Din nou vremelnicia îsi casca-n mine-abisul.
Rostogolit pe dâre de flacari, ca-ntr-un iad,
Ma-ntorc, cântând în carne...Ma doare numai visul
Ca mai presus de fire, putând sa o rastoarne,
Iubirea e samânta eternitatii-n carne.

Vasile Voiculescu

luni, 10 ianuarie 2011

Ce e viata?


"Viaţa este o întrebare fără răspuns, dar haideţi să credem în demnitatea şi însemnătatea întrebării."
 Tennessee William

Citatul zilei 10.01.2011


Existam vremelnic prin ceea ce luam din jur, dar vom trai vesnic prin  ceea ce daruim."
(Douglas M Lawson)

duminică, 9 ianuarie 2011

Mult timp dupa ce nu voi mai fi...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

Eu te-am gasit sau..tu pe mine?

Iubire, vis trandafiriu...
Cum aş putea să te descriu?
Eşti inocenţa unui zbor,
Copil atoateştiutor,
Felină ne-mblânzită-n veci,
Limanul undelor prea reci,
Freamăt şi anotimp torid
Într-al femeii trup candid,
Al apei murmur cristalin,
Talaz şi foşnet de satin,
Seva fiorului plăpând
Din gând pe buze-alunecând
Şi prea puţini mai ştiu că ai
Pe vârful degetelor, rai...
Iubire... nu-i cuvânt născut
Să-mi spună când ai apărut,
Cum n-au ştiut nici cei dintâi
Când vii şi cât ai să rămâi...
Săracă-mi este slova, ştiu...
Cum aş putea să te descriu?
Numele tău de unde vine?
Iubire, vis trandafiriu,
Eu te-am găsit?..sau tu pe mine?

O gustare cu Dumnezeu....



    Fiecare avem un suflet drag pe care il iubim, pe care il indragim. Azi, in tristetea mea, mi-am adus aminte de o poveste......


     "A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
     Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă o bătrână amărâtă care se uita atât de plictisită la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
     Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânei, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acesteia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrâna i-a oferit un zâmbet.
     Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânei, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrâna i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
     Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi s-o îmbraţişeze pe colega sa de bancă. Bătrâna surprinsă de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
      Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
     Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
    Între timp, bătrâna a ajuns şi ea acasă şi fiul ei, observând privirea paşnică a mamei, nu a ezitat să n-o întrebe: “Mamă, ce ai facut azi de eşti aşa fericită? Cine ţi-a adus această fericire?” Ea i-a răspuns liniştită: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”


Morala: 


    Prea des uităm puterea unei îmbrăţişări din suflet, a unui zâmbet sincer, o vorbă bună, o privire senină sau o ureche ascultătoare. Uităm că poate nouă ne-au tranformat o zi obişnuită într-o zi specială sau chiar ne-au schimbat întregul fir al vieţii. Şi totul fără să cerem, am primit exact când aveam nevoie mai mult! Iar noi, în rutina în care am intrat, uităm să mai şi oferim..., nu neapărat din egoism, dar am uitat să oferim fără să aşteptăm nimic în schimb...
   "Să deschidem ochii larg, să privim cu inima, să auzim cu sufletul şi să atingem cu gândul!"


   Cu drag, pentru sufletul meu, acest nou an sa il parcurgem cu speranta si dragoste in suflet. Si, sa nu uiti  : TE IUBESC !
(Alin)
  

Ce inseamna ...... DRAGOSTEA


Dragostea inseamna

sa te bucuri pentru celalalt, atunci cand este fericit
sa fii trist pentru el cand este suparat
sa fiti impreuna in vremuri bune si in vremuri grele
Dragostea e izvorul puterii.
Dragostea inseamna
sa fii mereu sincer cu tine insuti
sa fii mereu sincer cu celalalt
Sa stii sa-i vorbesti, sa stii sa-l asculti,
sa-i respecti increderea si sa nu te prefaci.
Dragostea este izvorul realitatii.
Dragostea inseamna
o intelegere atat de profunda incat
simti ca esti o parte din celalalt
acceptandu-l asa cum este
fara sa incerci sa-l transformi in altceva
Dragostea este izvorul unitatii
Dragostea este


libertatea de a-ti urma visele tale
impartasindu-ti experientele cu celalalt
evoluand ca individ alaturi
si impreuna cu cresterea celuilalt

Dragostea este izvorul succesului.

Dragostea inseamna

bucuria de a face planuri impreuna
bucuria de a face toate lucrurile impreuna
Dragostea e izvorul viitorului
Dragostea este
furia furtunii
si linistea curcubeului
Dragostea este izvorul pasiunii.
Dragostea inseamna
a darui si a primi in fiecare zi,
a intelege nevoile si dorintele celuilalt
Dragostea inseamna
sa stii ca celalalt va fi intotdeauna
langa tine, orice s-ar intampla
sa-i simti lipsa atunci cand e departe,
dar sa-ti fie mereu aproape in inima ta.
Dragostea e
izvorul sigurantei
sursa vietii
Dragostea e viata insasi, traieste-o!
(Alin)

Citatul zilei 09.01.2011

“Nu poti impiedica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare. Dumnezeu rascoleste deopotriva sufletul omului si apele oceanului.”

Stefan Banica - Mi-e dor de ochii tai

Declaratie de dragoste

 ... Azi, ca de o bună bucată de vreme,
Soarele si Luna au continuat să răsară şi să apună

... În ultima oră: oamenii au minţit sau au spus adevărul,
Si cam de tot atâtea ori au fost trişti sau veseli,
...În această ultimă ora,
Au mai izbucnit câteva certuri,
Şi au avut loc cam tot atâtea împăcări,

... În ultimele minute,
unii dintre noi au sperat, au plâns, au zâmbit,
Totul a depins de meridian
Şi de condiţiile atmosferice, sociale si psihice.

...În ultima secundă
S-au m-ai născut şi au mai pierit câţiva dintre semenii noştrii,

... Iar în această clipă
oamenii continuă fără încetare,
Fără să ţină seama de condiţiile atmosferice, sociale şi psihice
Să se îndrăgostească unii de alţii!

Dan Stoica - 2008 - din volumul "Declaratie de dragoste"  2011

Mult timp...

Mult după ce uşa casei tale s-a închis în urma mea,
Voi mai răsufla înca mângâierile tale,
Şi nu voi putea să plâng decât lacrimi furate din ochii tăi....
  
Mult timp după ce mă vei uita,
Vei mai locui în mine,
Ca aburul zorilor cautând adăpost sub dogoarea zilei,

Mult timp după ce nu voi mai fi,
Sub stelele celuilalt timp,
Surâsul tău îmi va îmbratişa şi încalzi Nefiinţa.

Dan Stoica - 2011 - aus dem Band  "Liebeserklärung" -

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Si ma striga cu taina nerostitelor soapte....

Intre noi doi s-a facut un pod de lumina,
Cateva umbre trec peste el, din cand in cand,
Ca niste aripi, intinse peste-a lumii gradina,
Unindu-ne trupurile, cu aceeasi inima batand.
Si nu ne-am speriat, cand plutind peste viata,
Am vazut in oglinda, cum la tampla a nins,
Iar cuvintele,ca-ntr-un iglu de gheata,
Invelite cu lacrimi de tacere s-au prins.
Intre noi universul strabate aceeasi carare,
Insotit de furtuni, curcubee si ploi,
Si nimic nu se naste, dintr-o simpla-ntamplare,
Mirati ca, minunea traieste prin noi.
Tu pastreaza-mi din stele cand rasar in noapte,
Fa sa fie lumina, prin iubirea de ieri,
Si ma striga cu taina nerostitelor soapte,
Sub imensele aripi, indragite poveri.

Corespondenţă Mihai Eminescu – Veronica Micle

Dacă e vineri – e poezie pe pâine
Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile şi poeziile sale influenţa deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanţe la moartea lui Ştefan Micle, el scrie: „viaţa mea, ciudată şi azi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici un înţeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturiseşte că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.
Din luna lui Iunie 1882.
A plâns scriind-o.
Îngerul meu blond,
Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faţă; aş face-o în gând, dacă n-aş fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ţi vorbesc de loc de amor – dar tu nu ştii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Şi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăşte şi când eşti de faţă, şi când nu eşti. Veronicuţa mea, dacă acest sentiment care tâmpeşte mintea şi stinge-n om orice curaj de viaţă, n-ar învenina pururea zilele şi nopţile mele, dacă n-ar fi ingredienţa fatală a oricărei gândiri la tine, aş fi poate în scrisorile mele mai expresiv şi mai vorbăreţ. Tu trebuie să ştii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aşa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preţul ce i-l dau eu şi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv şi fără împărtăşire. Te urăsc uneori pentru că te ştiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aş fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui şi liniştit nu aş fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Şi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aş fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaţa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins şi înţeles, e drept că nu te-aş fi strâns în braţe, dulce şi albă amică, dar nici n-aş fi suferit atât, nici n-aş fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-şi arunca viaţa pentru acel tezaur şi pururea în pericol de a-l pierde, nu-şi zice în sine uneori că, cu toate că iubeşte tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puţin nefericit să nu-l fi avut? Aşa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubeşte mai mult decât viaţa. Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ţi-am spus, Nicuţă, că pentru mine viaţa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu uşurinţă şi că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare şi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.
Dac-ai cunoaşte această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai şti cu câtă amărăciune, cu câtă neagră şi urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ţi scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aş săruta, te-aş desmierda, dar te-aş ucide totodată.
Momoţelule, îţi sărut mânile tale mici şi genunchii tăi cu gropiţe şi gura ta cea dulce şi părul şi ochii şi coatele şi toată, toată te sărut şi te rog, te rog mult să nu mă uiţi deloc, deşi poate tocmai când vei şti că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preţ pe iubirea
lui Emin
Departe sunt de tine…
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţa-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţş parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătran şi singur, vei fi murit de mult!

Vis piedut...

Cand ma uit la mine cel ce-a fost
Am iesit rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi..

Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …


Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut.

….totzi plecam ca un vis pïerdut

Singurătatea

Stranie făptură-n noapte,
e iubirea spusă-n şoapte,
între vise şi suspine,
de la mine către cine?

Îndoiala mă cuprinde,
dacă gându-mi se întinde,
aruncând trăiri divine,
de la mine către cine?

Arătări în ochi fugare,
printre stele căzătoare,
le-aş întoarce să aline,
de la mine către cine?

Scoase-n dar din trează minte,
slove spuse în cuvinte,
azvârlite-n nopţi senine,
de la mine către cine?

Val zdrobit întorc în mare,
veşnic adâncind cărare,
spre neantul ce revine,
de la mine către mine.
(Silviu Craciunas)

Citatul zilei 08.01.2011

În această clipă, sunt singur. Ce mi-aş putea dori mai mult? O bucurie mai intensă nu există. Ba da, aceea de a auzi cum, de atâta tăcere, singurătatea-mi creşte.

Emil Cioran

vineri, 7 ianuarie 2011

Asteptandu-l pe el...

Motto:

Aşteptându-l pe el, au trecut clipele; cu ele a trecut o zi, cu zilele a trecut o lună, cu lunile a trecut şi un an şi cu el am lasat toate nădejdile vieţii.

Vidyapati

....in viata, exista o zi, speciala in care ti se da o sansa.Am pierdut-o! Si toate eforturile ulterioare pentru...o a doua sansa....au fost in zadar...Eu iert mereu...De ce n-am primit si eu iertarea cand...mi-am dorit atat de mult?Sau macar o...ocara!Tacerea e cred cel mai cumplit raspuns pe care-l poti primi...cand astepti un zambet, o privire, doua cuvinte!

Emeric Imre - Nebun de alb


Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon si nume de regina

A Woman's Heart - Chris de Burgh

Adi Cristescu - Nu vreau poveste de amor [official][slideshow][HD]

TIE

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare.
Posibil e sa fie-o stare trecatoare,
Nu vreau inca sa-mi pun aceasta intrebare.

Ma aflu la intersectia trecutului cu viitorul,
Si lupt cu mine insami sa uit cat doare dorul.
Cu tine aproape trecutul e departe,
De viitor doar o iluzie ma mai desparte.

Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Cand sufletul de-o grea durere imi era amortit,
Avandu-te alaturi ca prin minune el si-a revenit.
Azi tu ai fost salvarea de care nu stiam ca am nevoie,
Maine altcineva sa-ti incalzeasca inima-ti va cere voie.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor!

......a fost!
sa nu ma-ntrebi iubitul meu
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.

sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
sa nu ma-ntrebi daca mai plang
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.

sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
si suferinta si tristetea
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea.

sa nu ma-ntrebi daca zambesc
in jur de pot sa mai privesc
sa nu ma-ntrebi daca ma doare
nici daca vad pe cer ca-i soare.

fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
frumosul meu cu suflet bland
la orice-ai vrut sau vrei sa stii
raspunsuri inger vei primi.

in lipsa ta mi-e greu iubire
iubesc,traiesc in amintire
de chipul tau imi este dor
eu fara tine vreau sa.....mor.

in noapte lacrima-mi ascund
de dragul tau iubire plang
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti al meu.

ce-i frumusetea?-chipul tau
ce-i suferinta?-dorul meu
ce e tristetea?-viata mea
de-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa.

ca am putut sa te cunosc
sa te ating suflet frumos
si am putut sa-ti simt iubirea
si am aflat ce-i fericirea.

daca zambesc o fac prin lacrimi
daca privesc nu-s ochii mei
ca nu mai au lumina inger
de cand te-ai departat de ei.

nu stiu,nu vad daca e soare
nimic acum nu are rost
secunda fara tine doare
a fost frumos,frumos......a fost!

Iubind in taina..

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin’ la sanu-mi.

(Mihai Eminescu)

Drumul spre o ...stea...

Astazi se implinesc 11 luni de cand mi-am ascultat glasul inimii din nou, dupa multi ani,foarte multi.Ce m-a sfatuit ea?Si bune si mai putin bune.Stiu ca am ascultat-o...N-am reusit sa ating nici o stea.Dar oare stelele apar pentru a fi atise de noi muritorii de rand?Ma tem ca nu. Si daca am reusi, oare atingerea lor ne-ar bucura?Am sti sa intelegem raceala lor?Tacerea lor?Poate frumusetea visului e mai mult in drumul parcurs catre o stea. Atunci de ce ne intristam adesea in urcus? De ce ne cuprinde teama ca nu vom reusi niciodata? Poate nici nu vom reusi. Dar am incercat...Am visat si cu ochii inchisi si cu ei deschisi. Si n-am lasat lacrimile sa ma opreasca din a mea visare.Un prieten drag ma tachina cu luni in urma spunandu-mi ca sunt o mica mare visatoare...Poate!Dar e asa frumos sa inchizi ochii si sa-ti imaginezi ca ai ajuns laga steaua draga tie...Doar visand stii cum ar fi...Si trezindu-te mergi mai departe cand esti frant de dezamagiri, oprit de usi inchise, cand pana si speranta parca   vrea sa te paraseasca...Poate la capatul drumului, ma va astepta ce-am visat...sau poate nu. Nu voi sti...decat la capat...Oare stelele au suflet? Au inima? Simt? Ne vad cand ne indreptam spre ele? Si daca da, ar vrea oare sa ne ajute sa ajungem cu adevarat la ele? Sau ne pivesc si-atat? Si sunt fericite pentru ca stiu, ceea ce noi nu stim. Stiu ca noua nu ne e scris sa le atingem niciodata...Dar si noi stim...Si totusi urcam spre ele sperand poate intr-o minune...Seara de seara asteptam sa apara...sa ne invaluie cu scipirile lor argintii...Si inchizand ochii adormim mai impacati dupa ce le-am vazut chiar si putin.Alteori...sa le zarim ne e imposibil. Si adormim mai tristi...Dar nu le uitam.Le cautam, din nou, in fiecare noapte. Si chiar credem, ca am ajuns ceva mai aproape de ele...Poate acesta e si adevarul...Si noi nu...stim...

HURTS - Stay


My whole life waiting for the right time
To tell you how I feel.
Know I try to tell you that I need you.
Here I am without you.
I feel so lost but what can I do?
'Cause I know this love seems real
But I don't know how to feel.

We say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Alright, everything is alright
Since you came along
And before you
I had nowhere to run to
Nothing to hold on to
I came so close to giving it up.
And I wonder if you know
How it feels to let you go?

You say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

So you change your mind
And say you're mine.
Don't leave tonight
Stay.

Say goodbye in the pouring rain
And I break down as you walk away.
Stay, stay.
'Cause all my life I felt this way
But I could never find the words to say
Stay, stay.

Stay with me, stay with me,
Stay with me, stay with me,
Stay, stay, stay, stay with me.

Citatul zilei 07.01.2011

"Nu ne putem ridica la adevaruri mari fara entuziasm.Si...rabdarea este...arta de a spera."
Luc de Clapiers

joi, 6 ianuarie 2011

Incertitudine

Imi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rand,
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetelor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
Imi aduc aminte, poate,
Ca facui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:

Tudor Arghezi

Citatul zilei 06.01.2011

Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa stim ce pret au pentru el, toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii lui.
Stendhal

Nu plange...

Nu plange ca te dau uitarii,
 Si nici nu plange ca te las...
 Sosit-a ceasu-nstrainarii
Si ceasul bunului ramas.
 Se rupe-un lant plin de tarie
 Ca firul cel mai subtirel;
 Cand soarta vrea asa sa fie,
 Zadarnic vrei sa faci altfel.
 Si nu mai e nimic in stare
 Sa-ntoarca vremile-napoi
 Si-acea iubire-atat de mare
 Ce-a fost odata intre noi.
 Ramai tu, dar ramai cu bine,
 Ramai cu suflet linistit...
 Un dor se duce si-altul vine
Si vei uita ca te-am iubit.
(Veronica Micle)

Fugi

“Fugi”, iti zic, caci a mea minte
Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.
Tu cunosti cata iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;
Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?


(Veronica Micle)

Singuratatea

"Voi care vă întoarceţi acasă
şi după ce-aţi închis uşa
spuneţi „bună seara”
voi nu ştiţi ce-nseamnă
să intri pe o uşă tăcând."
Singurătatea este singurul lucru care ne învaţă să murim. Pe uşa morţii nu încape toată familia, toţi prietenii, sau toţi duşmanii, poţi intra doar singur, fără să spui „bună seara”  căci te întorci acasă, şi acasă fiinţa ta eliberată de toţi ceilalţi, şi de toate celelalte lucruri, spune – nespunând – prin ea însăşi „Bună dimineaţa” ! iar abia atunci ţi-ncepe viaţa!
Octavian Paler trăieşte! pentru că timpul nu există, este numai o invenţie a minţii, căreia îî plac amânările şi tergiversările, pentru că doar moartea te aduce la viaţă! Doar moartea te face viu! Ea vine singură, şi în singurătatea cea mai deplină şi pură. Trebuie! Trebuie să rămâi singur, să poţi învăţa cum se întâmpina ea, cum se întâmpină moartea, căci ea merită tot efortul, îţi aduce viaţa, ea te aduce din nou acasă. Câtă bucurie şi fericire îţi eliberează ea apoi, în singurătate, rupând zăgazurile fiinţei încătuşate de tristeţea eului ce râvneşte neîncetat la ceva…şi la cineva…detestabil eul acesta…şi doar el este mortal deci,  vital! mortal de vital!
(Flory Ploiesteanu)

miercuri, 5 ianuarie 2011

Dorinta...

Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba.

Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri.

Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere.

Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta.

In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.
(Daniel Branzei)

marți, 4 ianuarie 2011

Enrique Iglesias - Ring my bells

Azi poate sa fie ultima zi...

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.Gabriel Garcia Marquez

Risc

Inima, daca ti-o cunosti cu adevarat, nu poate urma un om care sa nu fie ce astepti.Exista doar nesansa ca acel om sa nu te placa, sa nu te primeasca in inima-i.Dar si riscul sa te placa si totusi sa nu te lase sa te apropii.Poti face pasi mici in continuare spre inima lui.Cine stie?Poate intr-o zi...vei fi neasteptat de aproape de acea inima.Sau...poate nu.Eu cred ca merita...sa riscam...macar o data in viata!

Femeia

Femeia e un alfabet
Pe care îl înveţi încet
Şi-l uiţi - deşi nu-ţi prea convine -
Exact când îl cunoşti mai bine.

duminică, 2 ianuarie 2011

Sfaturi intelepte...

Reguli pentru a fi om

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti

Putem fi creatorii propriilor noastre vieti si chiar putem realiza orice ne propunem. Pentru a imprima calitatea pe care o dorim vietii pe care ne-o cream , trebuie insa sa parcurgem cateva etape obligatorii:

  • Sa acceptam ca posibila ideea ca avem puteri nelimitate
  • Sa ne cautam sinele si sa intelegem cine suntem
  • Sa ne deschidem mintea, pentru a ne desprinde de conceptele rigide, care ne-au fost sistematic inoculate
  • Sa fim curajosi si sa avem puterea de a ne recunoaste si infrunta fricile, slabiciunile si defectele
  • Sa ne alimentam curiozitatea, imaginatia, creativitatea si intuitia
  • Sa ascultam glasul copilului din noi, pentru a avea acces la puritate si inocenta
  • Sa fim atenti la cei din jurul nostru, care ne pot transmite ceva important si sa fim dispusi sa acceptam ajutorul lor, atunci cand situatia ne depaseste
  • Sa acceptam faptul ca suntem singurii care pot decide cum decurge viata noastra, indiferent ca ne place sau nu acest lucru
  • Sa intelegem si sa ne asumam responsabilitatea uriasa, care decurge din orice gand, orice cuvant, orice actiune a noastra
  • Sa fim sinceri, mai ales cu noi insine
  • Sa nu uitam ca renuntarea la egoul propriu si angajarea intr-o actiune pentru binele celorlalti, ne poate face nesperat de fericiti

Poveste despre frumusetea imperfectiunii

Un caraus de apa din India avea doua vase mari de lut legate la capetele cobilitei pe care o cara pe umeri. Unul dintre ele era in buna stare, in timp ce celalalt avea o fisura si, pana ajungea carausul cu apa la stapanul sau, acesta pierdea mereu jumatate din cantitatea de apa ce fusese pusa in el la fantana.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic?
S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Cand vei gasi...o floare...

Am citit o idee care mi-a placut mult.De fapt m-a pus pe ganduri.
"Poti incerca sa afli daca Dumnezeu are simtul umorului.Cum?Facandu-ti planuri!"
Cumva stiam asta...doar ca sub o alta forma.Parintii mei nu au avut posibilitatile necesare pentru a termina scoli inalte.Dar erau intelepti,credinciosi,buni.Mi-au transmis tot ce aveau mai pur si bun din inimile lor.Din mintea lor.Tin minte cum mama, cand am facut primii pasi spre tinerete, mi-a spus:sa nu cauti niciodata iubirea!Ea trebuie sa-ti apara in fata.Iar cand va aparea...urmeaz-o!Avea dreptate.Nu poti planifica cand si pentru cine va incepe inima ta sa bata.Credeti-ma.Iar daca totusi reusesti...nu fii prea sigur de desfasurarea lucrurilor.Eu...am incercat,o singura data.Si am gasit ce cautam.Ulterior insa...desi am facut atat cat poate un muritor sa faca pentru a dovedi incredere,respect..admiratie..intelegere..iubire de fapt...n-a mers!Cum spuneam mai sus...Dumnezeu avea alte planuri decat mine...Si nu m-a consultat fireste...Poate daca nu-l cautam eu singura..intr-o zi tot ne-am fi intersectat...Intr-o zi in care planul meu de a cunoaste un om deosebit..ar fi coincis cu planul lui Dumnezeu de a-mi reda bucuria si sensul vietii...
Va intrebati..de ce n-a mers?Din multe motive...Unul mai obiectiv ca altul.Printre care si..timpul!Tot azi citind o alta idee parca as fi vazut-o pentru prima oara in viata:
"Cand iubesti pe cineva, iti faci timp..pentru acea persoana.Nu exista..n-am timp!"
Si e,  fireste,  ceva ce stim cu totii.Doar ca iubirea mea probabil trecea si peste asta..doar din iubire.Am gresit.Oricat am vrea nu putem forta pe nimeni sa ne iubeasca.Si oricat am merita.E atata liniste si pace, acum, in sufletul meu....in mintea mea....Putin prea...multa!Ce-o sa ma fac cu ea?Si maine e o zi....Prea multe intrebari pentru prima zi din acest an...

ERNESTO CORTAZAR - Sentiments

Citatul zilei 01.01.2011

Fiecare problema are in mainile ei un dar pentru tine.
Richard Bach

Dorul...la trecerea dintre ani...

Poate trecerea dintr-un an, in altul, sa dea o noua dimensiune sentimentului de ..dor? Adanc fiind inradacinat in suflet, simti cum deodata se desprinde. Si esti gata sa crezi..ca..va pleca din inima-ti Dar nu se intampla. De fapt el...creste..si e mai trist si nu-si gaseste locul. Te priveste cu ochi mari si tristi. Te ia de mana si te face cu neegalatu-i farmec sa-ti intorci privirea spre anul din care tocmai ai plecat... Si iti arata cu o precizie de invidiat...tot ce doreai poate...sa uiti....Clipe de prea mare fericire ori de prea mare intristare.Zile cu soare si nopti de visare...Iar dupa ce se asigura ca te-a plimbat exact pe unde si-a dorit...se aseaza umil, cu capul aplecat..asteptandu-si parca  sentinta.
-Ai vrut sa plec din inima-ti...si nu pot sa te condamn...ti-am pricinuit atata rau...ma vei ierta vreodat?
-Nu ai de ce sa-ti ceri iertare.Nu tu mi-ai facut rau.Ci singura...Am dorit...o fericire ca-n povesti...si..m-am ales..cu tine! 
Iar de te vede zambind...nu mai conteaza ca ai ochii plini de lacrimi...De fapt asta-si dorea...Sa se asigure ca el...e din nou important ...Si cu un an mai mare...in viata ta...Il vezi cum se strecoara linistit in coltul stiut doar de tine... si-adoarme... Efortul sau din noaptea de revelion n-a fost in...zadar. E ferm convins ca-n zori...ii vei povesti ca altadat...cum aparea cel drag...in vis... Iar el are si-un raspuns...o intrebare de-i vei adresa...
-Doar pentru ca tace...nu inseamna si ca nu mai existi pentru el...Si maine e o zi!

vineri, 31 decembrie 2010

Happy New Year (ABBA)

Citatul zilei 31.12.2010

Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Buddha

Unde esti...copilarie?...

...PRIVESTE-MI SUFLETUL...

Mi-ai spus tu...candva...

Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)

Era ..tot in decembrie...

Doar cateva ore..pana la un nou inceput de an...Pentru mine "Revelionul"..a incetat sa mai existe in anul in care l-am pierdut pe tata.Il chema Vasile.Mama se pregatea atat de minutios pentru sarbatorile de iarna...Am trait ani de autentica fericire in acasta perioada..Apoi i-am pierdut..Unele pierderi isi pun amprenta pe vietile noastre...Nu stiu de ce azi mi-am amintit cum l-am cunoscut pe sotul meu...pierdut acum si el...
Era tot in decembrie.Afara ningea frumos si linistit...iar eu eram..desi nu prea vroiam..la balul bobocilor celor din anul intai.Mama mi-a adus o superba rochie..mustar aurie,lunga.Si a tinut mult ca eu sa merg la acel bal.La un moment dat am vazut un tanar inalt,saten indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea in maini.Sigur nu putea fi pentru mine.Nu-l cunosteam.Am intors capul in spate.Probabil altineva astepta canita aia.Nu am si apucat sa vad mai mult.Ne-am ciocnit...si cafeaua a ajuns pe frumoasa mea rochie...Cu lacrimi in ochi l-am apucat furioasa de maini...Cand i-am intalnit privirea..am inghetat!Avea cei mai mari,albastri si tristi ochi pe care ii vazusem vreodata.Un par bogat si ondulat..Un chip...atat de strain..si totusi atat de cald...L-am auzit spunandu-mi:
-Mii de scuze...era pt logodnica mea cafeaua...
Toti ochii erau atintiti spre noi...sala se invartea cu mine...deci avea o logodnica...trebuia sa fug..si am fugit!Dar el m-a ajuns din urma,mi-a luat mainile in ale lui si mi-a soptit:
-Te rog sa te intorci!
Si m-am intors...Am dansat un dans..si inca un dans...de fapt aproape toate care au urmat...Iar in zilele urmatoare....a trebuit si el si eu..sa luptam cu propriile familii..sa-i convingem ca iubirea noastra e frumoasa si puternica...Ca doar moartea ne va desparti...Si...asa a fost!
Anul acesta...am iubit pentru a doua oara..cel putin la fel de puternic ca in acea noapte...N-am dat dovada de mai multa intelepciune ca atunci...Cand l-am vazut..logic era sa omor sentimentul ce-mi incoltise in inima..in loc sa-i trimit un mesaj...Iar cand ne-am intalnit...poate-am gresit spunandu-i tot ce simt....Inimile noastre au batut la unison in clipa cand ne-am intalnit...Stiu asta...Daca ulterior s-au instrainat...inseamna ca asa trebuia sa se intample...Tot ce stiu e ca n-a fost dimineata in care sa nu sper intr-un miracol..si noapte in care intrata fiind, sa nu visez ca ziua urmatoare..va fi una mai aproape de inima lui...Acum...trec intr-un an nou...cu dorinta de a uita....tot ce-am visat... de ami vedea linistita de viata mea...cum am facut-o mereu...
Va doresc tuturor...o trecere frumoasa in noul an...sa iubiti si sa fiti iubiti..sa fiti mai buni in anul care va urma.
"La multi ani"..tuturor!

miercuri, 29 decembrie 2010

Nicu Alifantis - Numai noaptea

Colt de cer...

Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Il simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.

Victor Hugo

Laurentiu Duta - Visator (High Quality)

luni, 27 decembrie 2010

Ninge

Când iar începe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins.
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, si nins.
Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mâhnit;
Sta rezemata-o fata
De stâlpu-nzapadit.
(George Bacovia)

Ciss Revolution 1

Ai vrea sa printezi mai mult dar este prea scump ?
Sistemul de alimentare continua Ciss Revolution este solutia perfecta !
CISS Revolution
-Aceasta te va ajuta sa faci economii incredibile
-Nu vei mai fi nevoit sa cumperi cartuse noi sau sa cauti cele mai ieftine centre de refil
-Sistemele sunt dotate cu ultimile cipuri autoresetabile
-Castigi din start,aceste sisteme sunt unplute cu 100ml cerneala,pentru fiecare culoare,echivalentul a 14 seturi de cartuse originale
-Rezervoarele exterioare pot fi umplute ori de cate ori este nevoie,chiar si in timp ce imprimanta listeaza
-Beneficiezi de garantie & suport timp de un an de zile pentru oricare din sistemele Ciss Revolution
CISS

Cu acest sistem revolutionar vei putea sa iti printezi toate fotografiile si documentele in cele mai vii culori chiar la tine acasa.
Calitatea cernelii furnizate cu aceste sisteme este comparabila cu cea a cartuselor originale si indiferent de clasa imprimantei (standard,fotografica,multifunctionala) aceste sisteme fac fata oricarei cerinte castigand in fiecare zi din ce in ce mai multi adepti.

duminică, 26 decembrie 2010

O farama de...visare...

O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele cateodată prea mari ale inteligenţei care se frămantă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceşte contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi intervalurile şi netezeşte ascunzişurile ideilor.

Victor Hugo

Moartea ...cuvintelor..

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.
(Octavian Paler)