"Iubito,
Când îţi văd privirea,
Florile îşi primenesc mireasma,
Vântul fură cântul celei dintâi privighetori
Să ţi-l aducă-n dar,
Frunzele toamnei se înroşesc de dor
Iau cu ele în Nevisarea iernii
Amintirea ei.

Când îţi văd privirea,
O vâltoare trece prin zodi
Luna se ţine de boltă cu dinţii,
Să se reflecte, încă o clipă, în ea,
Stelele îşi pun soarta la mezat,
Se lasă luate prizoniere de pleopa care se închide peste ele
Ca o îmbrăţişare.

Îngerii, pentru întâia oară, se întreabă:
Ce e mai sfânt pe lume,
Curăţenia din născare
Sau Duhul Sfânt răscumpărat dintr-un păcat adânc şi mare?

Te iau în braţe
Te ascund cu inima şi de umbresc cu sufletul,
Ca nu cumva soarele să răsară mai iute, mai arzător,
Gelos pe lucirile din ochii tăi,
Iubito!"

Lucian Blaga