Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând

Voi zbura în cădere şi zâmbi-voi plângând

Şi urla-voi la stele şi sufla-mă-vor ape

Şi spăla-mă-vor vânturi de iluzii deşarte

Şi voi arde în gheţuri îngheţând lângă ruguri

Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri

Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie

Şi voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie

Voi iubi bătrâneţea-mi, tinereţea-mi urând-o

Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul

Auzind doar cu ochiul şi văzând cu urechea

Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristeţea

Voi ajunge la tine străbătând Universuri

Zgribulit ca un câine şi cu mine doar versul

Şi cu mine luceferi şi galactici astrale

Ce le-arunc cu tandreţe

La picioarele tale

Voi iubi în tăcere, voi striga doar şoptind

Voi cădea în zburare şi voi plânge zâmbind

Şi sufla-mă-vor vânturi şi-neca-mă-vor ape

În spumoase adâncuri de iluzii deşarte

Între mine şi tine - doar speranţe şi vise

Între tine şi mine - doar zăvoare închise

Între mine şi tine - doar troiene de vreme

Adorare în taină şi nescrise poeme

Între mine şi tine - obiceiuri şi datini

Între mine şi tine - generaţii de patimi

Între mine şi tine - doar chemările mele

Ş-ale tale surâse - arogante şi grele

Voi pleca de la tine suferind în tăcere

Resemnându-mă iarăşi cu destinele mele

Împletite din clipe ce vor toarce decenii

Rămânea-vei icoană dispărutului geniu...

Rămânea-vei, iubito, pur şi simplu femeie

Doar cu ochiul furând nebuloase lactee

Şi doar glasul vibrându-ţi recitând din poeme

Pentru tine culese prin livezile vremii

Şi în nopţi fără lună căuta-vei privirea-mi

Prin adânc de galactici să-ţi alini nostalgia

Încercând a-nţelege că o simplă femeie

Cum din stea printre stele ai rămas doar scânteie...

poezie de Iurie Osoianu