Te iubesc, inger al noptii!

Se spune ca SPERANTA moare ultima. Azi, pentru prima oara m-am gandit la tine constienta ca nu te voi revedea niciodata.Pentru ca stiu ca nu-ti doresti asta. Si tot te iubesc. Imi amintesc momentul cand mi-ai spus: "nu asa speram sa fie, nu asa mi-am imaginat; as fi vrut sa te cunosc mai intai." Si ma intreb de ce eu simteam altfel? Nu stiam nimic despre tine cand am simtit ca nu ma pot dezlipi de fotografia ta.Nu m-am putut culca fara sa-ti scriu cateva cuvinte, desi chiar am crezut ca le-am scris cuiva care nu le va lua in seama. Dar le-ai luat. Si cat sarcasm a fost in tine cand mi-ai aruncat in fata ca " e suficient ca cineva sa-mi dea putina atentie, ca eu sa ma consider regina balului." Dar si cat de norocoasa am fost sa descopar ce om minunat esti.Ca ai o multime de calitati. Ca tot timpul de fapt te-ai gandit la mine, mai mult ca la tine. Ca ti-a fost mult mai greu sa spui "NU",  decat mi-a fost mie sa cred in "povestea noastra." Am insa constiinta impacata, in privinta ta, pentru ca in timp am avut destul curaj sa-ti vorbesc despre defectele mele.Despre lucruri pe care le-am facut si le regret. Devenisem constienta ca oricat te-as iubi, nu te merit. De ce a mai trebuit sa subliniezi si tu un lucru pe care-l descoperisem si oricat de greu mi-a fost, l-am si acceptat? Nu voi sti niciodata. Dar a trecut...iata un an .Un an in care s-au intamplat atatea.Si bune si rele. De exemplu nu stii ca am fost la un pas de a parasi lumea. Dar Dumnezeu n-a fost de acord. Am ramas si am continuat lupta pentru existenta dar si cumplita lupta cu mine insami. De ce oare e atat de minunat sa nu fii niciodata multumit de tine? Pe mine m-a insotit toata viata sentimentul asta. Si nu mi-a fost bine. Poate mi-am dorit prea mult sa fiu perfecta. Si cat de usor a fost sa vad ce imperfecta am devenit. Tu chiar aveai nevoie de o femeie perfecta? Spuneai ca-ti place " sa alergi". Dar nu stii cum e sa "alergi" , sa ajungi din urma acea persoana si apoi sa constati ca de fapt n-ai castigat nimic. Sper nici sa nu stii. Viata merge , se pare mai departe, pentru amandoi. Cu bune cu rele. De te-ai intoarce, chiar nu stiu daca as mai simti ceva. Dar stiu ca nu te vei intoarce. Deci stiu ca tie iti va fi bine, mai ales fara mine. Eu n-am contat niciodata prea mult pentru mine. Mereu cei pe care i-am iubit au fost cei mai importanti. Fericirea lor a fost si fericirea mea. Asta nu se mai poate schimba la mine. Deci daca traiesc cu gandul ca esti fericit, ii pot spune dorului meu pentru tine, ca nu-l pot inaripa sa plece la tine. Imi pot stavili dorinta de a alerga la tine.Pentru a te vedea, pentru a fugi in bratele tale.Pentru , nu stiu, pentru a vedea ca esti aievea si nu un vis. Stiu ca nu ai nevoie de gandul asta. Dar...esti mereu cu mine. Esti in fiece om pe care-l intalnesc, in cerul senin, in mijlocul ploii, in stralucirea primei zapezi, in noapte. Iubirea-mi nu se poate descrie in cuvinte. Nimeni n-a izbutit asta. Iar inima-mi nu poate fi vazuta. Sa fii iubit de stele si de soare. Si sa iubesti pe cea ce te va iubi, sau te iubeste. Sa nu mai fii singur niciodata atat de mult in noapte.Ca-n prima noapte in care mi-ai vorbit. Si sa  nu mai racesti incat sa ajungi la urgente. Iar de se va intampla, sa ai aproape o mana calda si draga, doi ochi in care sa poti vedea iubire. Te iubesc, inger al noptii!