Şi totul e speranţă-ngropată în tăceri...

Eu te sărut cu ochii,căci buze nu mai am 
...Dar am zăpezi pe frunte şi flori de gheaţă-n geam 
Nimic nu mai opreşte torentul de ninsori, 
Şi nu mai e iubire şi nu mai sunt nici flori. 

Eu te sărut ca marea cu valurile-i reci 
Căci nu mai am cuvinte să te opresc să pleci 
Iubirea am uitat-o pe banca unde-am stat 
Şi unde-ntâia oară noi doi ne-am sărutat. 

Eu te sărut prin şoapte şi nu mai am puteri 
Să-ţi spun că Universul s-a prăbuşit de ieri 
Căci am pierdut iubirea,speranţa în zăpezi 
Şi nu mai e nici soare şi nu mai sunt amiezi. 

Eu te sărut cu lacrimi,eu te sărut în zori, 
Când stropii mari de ploaie sunt vitregiţi de nori 
Nimic pe lumea asta nu mai e bun şi sfânt 
Când moare şi iubirea,când totul e descânt. 

Eu te sărut cu seara ce trece peste noi 
Şi lasă-n urmă frunze,copacii trişti şi goi 
Şi-nseninarea doare şi gerul e cumplit 
În suflete şi-n inimi şi peste infinit. 

Eu te sărut de-a pururi,eu te sărut pe veci 
Şi-alerg mereu cu gândul pe urmele-ţi prea reci 
S-a terminat mileniul,avem sau nu dureri 
Şi totul e speranţă-ngropată în tăceri. 

Eu te sărut cu ochii şi nu te mai privesc 
Eu te sărut cu viaţa ca să îţi amintesc, 
Că am trăit odată cu Universu-ntreg 
Dar nu mai am puterea să te mai înţeleg. 
FELICIA FELDIOREAN