Eu sunt ce sunt și scriu mereu
Îndrăgostită-ntruna de himere.Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge în durere.
Sunt șoapta-n lăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesupt ascunde,
Și chiar suspinul înecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.
Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născută din durere,
Și încă sunt stăpâna visurilor mele.
Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu