Mi-e ploaie de tine...

Da, “ploua cum n-am mai vazut” ar fi zis Poetul, ploua incet si ploua cald, ploua a ganduri frumoase si-a dor de iubire. Ploua cu stropi ca petale de maci si cu-ncapatanat miros de mere verzi. Ploua a cer si-a nori ce par ingeri cu aripi intinse spre noi, ploua a cantec si-a zambetul tau, ploua in mine… dar ploua a tine. Ploua, si eu iti dansez printre picuri ce-mi mangaie trupul, gingas de parca mi-ar fi mainile tale. Ploua a gand de iertare si-a vise-mplinite, ploua a sperante si-a vise frumoase, ploua a sufletul meu cuibarit in inima ta. Da, “ploua cum n-am mai vazut”, ploua a soare, iar eu…
“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”

(Ana Blandiana)