luni, 7 februarie 2011

Un vis ce-atinge razele argintii ale Lunei...

Ce noapte instelata!Cat mister si frumusete ma inconjoara!Sunt o mare norocoasa!Bunul Dumnezeu mi-a daruit sansa sa fiu inconjurata in toate noptile de stele.De toate marile iubiri pamantene de fapt.Fiecare steluta in stralucirea-i reprezinta un vis,o dorinta,o iubire in esenta.Si de aici din lumea mea sa pot veghea in liniste somnul celor de pe Pamant.Sa-i privesc cu drag pe visatori,pe cei care scriu despre tot ce e frumos in lumea lor,si nu numai.
Dar unde mi-e "fetita"?A   uite-o!Pare atat de mica si fragila asa cum sta in patu-i!De ce-o fi in pat si ghemuita?Parca se roaga.M-am obisnuit s-o vad cu manutele pe geam,cu ochii atintiti spre cer,cautandu-si parca necontenit steluta ei.Sper sa aiba o noapte linistita.Incep sa-i trimit razele mele.De-as putea s-o protejez si eu de tot ce-i rau....
-Buna seara, Luna draga!
-O, Doamne ce tare m-ai speriat!Apari atat de rar in fata mea....cum ti-as putea multumi pentru toata stralucirea cu care m-ai inconjurat, in vesnicia-mi?
-Ca oricine-mi multumeste...ma multumesc cu atat de putin...sa fie doar din toata inima!Dar la cine te uitai cu-atata dragoste?
-La "fetita"mea...am o fata nespus de draga acolo jos,tocmai aveam impresia ca ti-a trimis o rugaminte...
Dumnezeu privind cu toata iubirea-i pe Pamant dupa ce medita cateva clipe ii raspunse Lunei:
-E si "fetita"mea....sa fii convinsa!Si da.Am primit o mare rugaminte din partea-i.
-I-o vei implini, nu-i asa?
-E o poveste lunga cu ea,Luna mea...n-ai tu rabdare s-o auzi!
-Ba da,te rog!
-Ei bine...exact acum un an,sufletul ei s-a transformat intr-o frumoasa floare.A crescut-o cu grija si s-a bucurat de mununata floare ce a aparut  in luna mai.A denumit-o chiar.Iubire!Si a continuat s-o protejeze si s-o apere cum s-a priceput mai bine de ochii tuturor,in fata vicisitudinilor aparute,dar mai ales cand...speranta a parasit-o.
-Doamne,ma tem ca nu inteleg!
-S-a indragostit,Luna draga!De un barbat si frumos si destept si cu un suflet bun si sensibil.Toate bune pana aici.Doar ca acest barbat,din punctul meu de vedere traieste intr-un cerc ermetic inchis.Oricat si-ar dori ea...nu v-a reusi niciodata sa ajunga la el.
-Pari convins!
-Sunt.Am avut si cateva clipe de indoiala insa.O priveam cum seri intregi inainte de culcare isi indrepta ochii spre mine,isi impreuna manutele si-mi trimitea aceeasi rugaminte.Nu-si dorea prea mult.Doar ca eu am considerat ca nu e posibil.Eiiii....dar nu mi-a fost usor s-o tot refuz.Stii ce ma frapa cel mai mult?Convingerea-i!Credea, cum putini o fac, in ce simte ea.Si nu i-a fost usor,crede-ma.Intr-un an s-au intalnit o singura data.Si ulterior...a venit si o perioada buna in care nici macar nu si-au vorbit.Cu toate acestea ea il iubea si continua sa creada in minunea ...ce n-a venit in fapt.
-E trist ce-mi povestesti...Si azi ce te-a rugat?
-Abia azi m-a surprins si m-a facut sa am mari indoieli in gandirea mea,logica si dreapta.Spre marea mea mirare...m-a rugat,exact intr-o zi deosebita pentru ei doi,cu o intelegere aparte,sa-i daruiesc putina liniste sufleteasca si o mare capacitate de a uita.Eram ferm convins ca va pleca pana la urma sa-i daruiasca micul ei cadou,pregatit cu atata minutiozitate luni de zile.Dar...nu i-a iesit in cale.Si mi-a dat de gandit.Unde e extazul si credinta ei?Si de ce a renuntat?Chiar imi pare rau.Imi propusesem,sa-l observ putin si pe el.Sa-i privesc atent privirea.Cum aveau sa fie ochii lui cand ar fi intalnit-o?Nepasatori?Mirati?Furiosi?Ori poate incarcati de o iubire despre care eu nu stiu inca nimic?De ce nu stiu?Pentru ca el reuseste sa ascunda ce simte atat de bine si fata de el insusi darmi-te de restul?Ei...din perspectiva asta ma simt putin neputincios...Oare nici macar eu nu voi sti vreodata ce e cu adevarat in inima acestui barbat care a fost fara doar si poate unul din cei mai iubiti pamaneteni in acest an trecut?.Sau poate mai este!Ceva imi scapa...Dar cred ca te-am plictisit,Luna mea..
-Deloc!Ma gandeam cu adevarat la cei doi...Dar nu mi-ai spus...ii vei implini aceasta dorinta?
-Liniste sufleteasca da!Cat priveste uitare....voi medita indelung.Poate fi uitata oare o asemenea iubire?Si-ar mai fi ceva deloc lipsit de importanta.Ea tot timpul a considerat ca eu i-am trimis aceasta iubire.Iar eu ...n-as fi crezut ca in cele din urma pot recunoaste.Iubirea sunt eu...si e in inima ei...bine inradacinata.Vreau eu sa plec de acolo?Dar...noaptea e un bun sfetnic...te las pe tine s-o veghezi.In stralucirea-ti...razele tale ii lumineaza frumos dragalasul chip..Eu incerc sa-mi arunc o privire si asupra celor care au la fel de multa nevoie de grija mea...apoi ma voi gandi la cum sa-i raspund rugamintii...
-Asa sa faci Doamne!Noapte buna!
 E atat de multa stralucire in juru-mi in aceasta noapte speciala a iubitei mele copile.Imi pare sincer rau ca nu a putut participa la adevaratul spectacol astral ce ma inconjoara!Dar ceva imi spune ca bunul Dumnezeu ii va darui in asta noapte mult mai mult decat l-a rugat copila mea.
Noapte buna tuturor si permiteti-mi sa urez un sincer "LA MULTI ANI!"  tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua de nastere...ori poate un alt eveniment deosebit in viata! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu