Poveste de Craciun...

" Nu am intenţionat să scriu o poveste de Crăciun, nu am mai făcut asta până acum şi nu aş fi scris-o dacă o persoană dragă nu mi-ar fi scris într-un e-mail: ,, Moşul nu vine pentru că nu am fost cuminte...”. Mi-am imaginat la câte şi la ce s-a gândit dar mai cu seamă la cum s-a simţit când, trăgând linie sub acţiunile întreprinse de-a lungul anului, a concluzionat că nu este o persoană suficient de merituoasă încât să i se împlinească visele de Crăciun. Extrapolând, m-am gândit la noi toţi, la ce oferim, la ce primim şi astfel s-a născut nevoia de a scrie o ,,Poveste de Craciun’’, o poveste atipică, lipsită de strălucire, de magie, dar care se constituie într-o invitaţie. Aşadar, vă invit să vorbim, unii cu alţii şi fiecare cu sine, despre Crăciunul adevărat, altul decât ceea ce trăim cei mai mulţi dintre noi, în mijlocul mizeriei citadine.

O să vă spun, deci, o poveste despre preţuirea valorilor adevărate, despre oameni şi despre întoarcerea la sine. Am să încep prin a va provoca să va gândiţi la ce au devenit ultimele sărbători din viaţa noastră, vă provoc să evaluaţi acel surogat în care s-a transformat Crăciunul, asemeni prinţului care s-a transformat în broscoi şi să va gândiţi dacă aceasta este sărbătoarea pe care v-o doriţi cu adevărat, dacă mai păstrează ceva din sărbătoarea magică care v-a luminat copilăria, care v-a împodobit casa şi v-a înobilat sufletul.

Vă provoc să vă gândiţi când aţi ales ultima oară, în adevăratul sens al noţiunii de a alege, un cadou. Vă provoc să vă gândiţi când aţi gătit ultima oară mâncarea pentru Crăciun cu propriile voastre mâini, umplând casa cu aromă de colaci calzi şi cozonac aburind. Când aţi aşteptat şi aţi primit ultima dată colindatorii, cu mere roşii, covrigi şi cu inima deschisă? Și când aţi chemat ultima dată prietenii la o seară de Ajun cu ţuica fiartă, colinde româneşti şi multă dragoste? De când nu aţi mai mers să-i comemoraţi pe cei dragi ai voştrii plecaţi în Marea călătorie, ducând cu voi o crenguţă verde de brad şi o candelă?

Dragilor, dacă spunând acestea am pus pe gânduri fie şi pe unul singur dintre voi, înseamnă că ,,Poveste de Craciun” şi-a împlinit rostul. Căci ideal ar fi să ne dăm câţiva paşi înapoi cu toţii şi să privim de la distanţă unde suntem acum şi mai cu seamă cum am ajuns aici. Să analizăm dacă în realitate acestea sunt aşteptările noastre referitoare la drumul pe care-l avem de parcurs şi mai cu seamă dacă acestea ne sunt aşteptările faţă de felul în care-l parcurgem. Să ne dezmeticim, deci, cât încă mai avem vreme să facem asta, cât nu este încă prea târziu…

Crăciunul comercial, cu care ne facem de lucru mulţi dintre noi în ultima vreme, nu este nici pe departe ceea ce Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului ar trebui să fie pentru întreaga suflare omenească. Atâţia oameni pe străzi, târând după ei sacoşile gemând sub greutatea cumpărăturilor, încrâncenaţi, nervoşi, rigizi, gata să-şi îndrepte ocările spre oricine are neşansa să le tulbure cu un gest cât de mic haosul! Atâtea cumpărături care nu şi-au găsit utilitatea de-a lungul anului, sunt făcute de Crăciun pe premiza ,,poate că o să ne trebuiasca”. Atâta hrană, cu mult peste trebuinţă, gadgeturi de fel şi fel, zgomot şi atâtea colinde americane! Totul până la refuz! În plus, pentru a completa tabloul, Moşi Crăciuni de tot soiul, pretutindeni.....

Ei bine, tocmai de aceea, haideţi să ne întoarcem cu toţii la normalitate, să vedem în Crăciun ceea ce ar trebui să vedem şi ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare a bucuriei, caldă, tandră, înobilată de sentimente deosebite, dosptite în căldura sufletelor noastre. Haideţi să începem prin a împodobi bradul cu cei dragi ai noştri căci de prea mulţi ani copiii împodobesc bradul în absenţa unor mame sau a unor taţi cărora mai degrabă le este potrivit apelativul ,,roboţi corporatişti” decât acela de părinţi.

Haideţi să ne reinventăm, să redescoperim plăcerea şi modul sănătos de a pregăti şi de a trăi Sărbătoarea Crăciunului. Să vorbim mai puţin despre Moș Crăciun şi mai mult despre Isus, precum şi despre visele noastre, despre ceea ce ne dorim cu adevărat. Haideţi să ne punem de Crăciun dorinţe din care să eludăm factorul material, să nu mai îmbâcsim Crăciunul cu dorinţe de genul ,,Vreau să-mi mărească şeful salariul de trei ori”; ,,Vreau o masina mai tare”, etc. De Crăciun să ne punem mai degrabă dorinţe altruiste, generoase, în care aşa cum însuşi spiritul acestei sărbători o cere, să încorporăm factorul suflet. Haideţi să aruncăm măştile personalităţilor, să rupem lanţurile ce ne leagă de Ego-uri, să ne orientăm spre viaţa adevărată, spre sinele rătăcit, pe undeva, pe drumul haotic şi iluzoriu pe care-l străbatem zilnic ca într-o transă. De Crăciun, dezbrăcaţi de orgolii, de vise mărunte, bani, maşină, conturi, funcţii, nume, să ne întoarcem acasă. Să ne întoarcem la tot ce ne încălzeşte sufletul, să ne întoarcem la părinţi, la bunici, la copii, la prieteni. Să ne punem dorinţe care să-i vizeze mai mult pe ei şi mai puţin pe noi, să le dăruim tuturor iubirea, prietenia, dar mai cu seamă preţuirea noastră. De Crăciun să reinvăţăm să auzim clopoţeii, să ne lăsăm visele să colinde pe la porţi ştiute şi neştiute, să mâncăm mere coapte cu scorţisoară, să bem vin fiert cu mirodenii, să lăsăm cerul să ne ningă, să fim oameni…...... (Bozomic) "

De Sarbatori, vă doresc tuturor sa aveţi parte de armonie, de iubire, de preţuire şi nu în ultimul rând de protecţie divină. De sarbatori si mereu…...

UN AN NOU MAI BOGAT IN IMPLINIRI, MAI INALT IN ASPIRATII SI PLIN DE SUCCESE PERSONALE SI PROFESIONALE !

CRACIUN  FERICIT  SI  LA  MULTI  ANI  !!!

(Constantin Ioan Brancus)