IKEBANA PENTRU RELAXARE (muzica japoneza)

Prietena ta sunt...

Imi place ce imi scrii,
dar vai ,nu pot sa-ti raspund cum vrei,
Poeta nu-s si nici nu scriu
Caci versurile nu imi ies cum vreau,
Ca ale tele cu mult dor,
Si eu le inteleg usor.


M-alinti cu vorbe dulci si blande,
ce sufletul mereu mi- l umple.
Dar dragul meu nu sunt ce crezi!
La tample parul a albit ,
De anii ce i-am implinit..
Tu june tanar vad ca esti
Un fat frumos ca din povesti,
Ce cauta in drumul lui
O zana pe masura lui .

Prietena raman ,alaturea de tine

Cu ganduri si impresii bune.

Viky

Dati dezlegare  lupilor sa  cante de Pusca Ioan  Gabriel Cand orice stanca de pe munte ne stie dupa sange frati...dati dezlegare lupilor sa cantede Stanci,de sange,de Carpati...dati Lupilor ce e al lor de drept,lasati-i ca sa urle-nfricosatsi-i dezlegati sa ia lumina-n pieptcu trup de lup si vlaga de barbat..*nu tineti lupii rastigniti in lanturi...-ei nu se-nduioseaza de-un ciolan!-nu pedepsiti pe lupi sa stea la colturica orice caine de maidan..menirea lor e ca sa urlesfidand durerile adanci..in lupta lupii nostri-s surle,in moarte lupii nostri-s stanci...*pe luna plina ,cateodata,se-aude-un urlet de pe muntetrecand usor din piatra-n piatra:DATI DEZLEGARE LUPILOR SA  CANTE.

Romanta tineretii

Necunoscuta care se vindea

N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,

Dar fiindcă ea aflase cine sunt -

Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -

Şi fiindcă mă ruga stăruitor

Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,

Sinceritatea ei m-a-nduioşat

Şi-n cadrul preţului fixat -

Un preţ absurd,

Ridicul

Şi meschin,

Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -

M-am îmbătat de gura ei

Şi-am adormit

Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...

Necunoscuta se vindea

Nu numai mie, dar şi altora!...

Şi-azi un ciocoi,

Iar mâine un calic

O cumpărau la fel - mai pe nimic -

Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea

Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun

Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -

Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,

Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...

Şi-atunci -

De teamă să n-o bat,

Sau s-o ucid

Şi s-o ascund sub pat -

Deşi-o iubeam, am renunţat la ea

Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,

Necunoscuta care se vindea,

S-a dat la fund

Şi-a dispărut...

Şi nimeni n-a mai întrebat de ea

De când intrase, parcă, în pământ,

Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu

Am întâlnit-o iar,

Dar nu ca altădată, pe trotuar,

La cafenea,

Sau în tramvai...

Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,

Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,

În care sta de veghe cuminte,

Şi-aştepta

O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat

Că regăsirea ei m-a-ndurerat...

Şi-n loc s-o mai sărut -

Cum aş fi vrut -

Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea

De data asta, nu mai era Ea -

Era doar vechea ei forografie,

Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,

Cred c-aţi ghicit cine era

Necunoscuta care se vindea...

Era chiar tinereţea mea!...

...

Ion Minulescu 

Din lunga-mi pribegie

 
                            

                             Din lunga-mi pribegie,

                             Ma-ntorc acum acasa .
                             Nu ma mai stie pragul,
                             Nici ochiul de fereasta

                             Merindele-s sfarsite ,
                             Ulcioru-i ars de sete,
                             Cu mine am in grija
                             Doar tainice regrete.

                             Ma ratacesc adesea
                             Printr-un ecou de soapta
                             In asteptarea muta
                             Sa se deschida-o poarta.

                             Nu-s nepoftitul care
                             Flamand si oropsit
                             Isi plange jalnic soarta
                             Traind doar din cersit.

                             Asa umil cum sunt
                             Voiesc, doar adapost
                             Sa-mi odihnesc speranta
                             Si-apoi sa-mi de rost.

                             autor Veronica Serban

De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubirii Cand cel ce-a invins e singur si trïst;.

E timpul sa pleciSi usa se-nchide,Ce simplu-ar fi fost Sa-ti spun sa mai stai. Sa-ti spun te-am iertat,Ceva ma opreste;Orgolii mai vechiMi-e greu sa le-nving.
 Cand inima mea imi spune, vorbesteUn gand nechemat ma-ndeamna sa tac.
 Un singur cuvant si tot va fi bineDar inima mea nu tine cu mineCe sa-i spun, ce sa sper,Cum s-o rog, cum sa-i cer…
 Iarta, tu inima iartaTacerea te roaga si gandul, te cearta,
Iarta, tu inima iartaIn dragoste trebuie sa ierti
Hai incearca si iarta, tu inima iartaIn numele dragostei, fi inteleapta,Iarta, tu inima iartaVei fi fericita daca vrei.
 De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubiriiCand cel ce-a invins e singur si trïst;.

Afara ploua ca si toamna(Outside it was raining like in autumn)

Am scris pe o frunza uitata,un rand din mine…

Am scris pe o frunza uitata,un rand din mine…
Din statiile vietii am luat dorintele calatoare
Si-am adormit pe-un nor incalzindu-ma sub soare
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire.

Tramvaiele treceau impinse de triste priviri…
Din cotidian am luat mersul lor consecvent
Apoi am strigat prima litera din alfabet…
Cand am zarit-o in umbra unei fictive iubiri.

El mi-a spus ca o canta in inima lui, mare…
Pe strazile pustii a rapit-o aceeasi mana de vant,
Mi-a spus atunci ca visul lui ramane un cuvant
Pe buzele ei sadit, in profunzime, ca o floare.

Era in cantecul lui visul, pus intr-un vers…
Si clipele reveneau melodic pe scena vietii, pustie
Gustata amar dintr-o ploaie calda, tarzie
Pe buze soaptele erau lacrimi in orizontul sters.

Am adormit pe un nor, incalzindu-ma sub soare
Si-am scris pe o frunza uitata, un rand din mine…
Gustand preludiul din fiecare picatura de iubire,
Din statiile vietii am luat dorintele calatoare....

de Pirvan Andrei-Alexandru

"Cand te poti accepta pe tine insuti , reduci criticul la tacere si opresti judecata interioara.Spune DA duturor lucrurilor.Nu respinge nimic, cu atat mai putin ceva din interiorul tau."
Swami Prajnanpad

In spatele tuturor relelor din lume sta o inima ranita

"In spatele tuturor relelor din lume sta o inima ranita, deconectata.Ne comportam urat pentru ca suferim in interior. Si suferim pentru ca natura noastra interioara este larg deschisa si fragila in primul rand. Asadar, toata uratenia din lume isi are radacinile in momentul in care am intors spatele inimii noastre crude si frumoase.

Cand recunoastem acest lucru-ca pacatele lumii nu sunt decat simptome ale unei rani universale-putem intelege cuvintele mentorului spiritual francez Arnaud Desjardines cand scrie"Nu exista oameni rai(nici macar Stalin si Hitler, care au fost responsabili de moartea a milioana de persoane)-,exista doar oameni care nu au fost iubiti cum trebuie."Daca simti iubirea circuland prin tine, vrei sa celebrezi si sa contribui la viata, nu sa o distrugi.

Atat timp cat omenirea nu-si cunoaste bunatatea fundamentala, nu poate actiona decat patologic, autodistructiv.Si cand se opreste un moment pentru a se uita la prapadul pe care l-a facut, nu poate concluziona decat ca este o creatura intr-adevar nefericita.Intre timp, mas-media serveste pe post de oglinda in care omenirea se priveste zilnic, reflectandu-i imagini sinistre si degradante despre ceea ce este ea. Cum ar putea saraca Umanitate sa ajunga sa se iubeasca daca, privind prin acest geam, nu vede decat propria nimicnicie, depravare si uratenie?"
John Welwood

Tu nici nu ştii cât mi-e de dor

"Tu nici nu ştii cât mi-e de dor
 De mângâierea ta atât de tandră,
Gândindu-mă acum mă înfior
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă.
Mă trezesc în miez de noapte,
 Năpădit de îndepărtate amintiri,
Re ascultând ale tale simple şoapte,
Mirosul buchetului de trandafiri.
Cât de departe sunt acum
 Neuitatele îmbrăţişări fierbinţi!
Săruturile ultimului drum,
Când trebuia să stăm cuminţi.
Aştept să ne reîntâlnim
Să retrăim ce-a fost frumos,
 Unul spre altul să venim

Chiar de ar trebui venit pe jos.  "

Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet

Aşteaptă-mă, iubite, în toamna violet
Eu m-oi privi-n oglindă şi voi clipi cochet
Din genele pe care lacrima le adapă
Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă...

Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări
Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări
Din frunza ruginită, să îmi aşterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am aşezat

Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din
timp
Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp
Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui
Şi visul şi-amintirea sărutului dintâi

Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor
Ne-mbracă şi durerea şi lacrima de dor
Uita-vom şi de lume şi ne vom pierde-vise În violete dansuri în cartea vieţii scrise..

de  Vio  Petre... 

Departarea

Departarea-i zare de lumina,
Fericire care n-o sa vina'
Amintirea unui timp uitat
O iubire care s-a tradat..

Departarea-i gand fara contur
O fragila, palida parere
Umbra veche unei bucurii
Transformata -bland-in mangaiere .

Departarea-i inger fara-aripe,
Cantecul de rana-al unei clipe
Renuntarea pururi jerftitoare
E durerea care nu mai doare.

Departarea-i cantec daruit,
Zi si noapte ce s-au intalnit,
Nesfarsire-nchisa intr-un ceas,
Pe carare-i urma unui pas.

Departarea-i zbor ce nu il prinzi
Reflectarea apei in oglinzi,
Fulguiri de vise fara trup,
Stranii porti de abur ce se rup,

Omul prea adesea si-o doreste
Se trezeste singur cautand,
Inchizand in propria lui soarta
Departari ce vin si trec, pe rand...

Caitlin..

Toamna in parc

 Cad grăbite pe aleea

Parcului cu flori albastre

Frunze moarte, vorba ceea,

Cu iluziile noastre.

Prin lumina estempată

De mătasa unui nor

Visătoare trece-o fată

C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate

El se uită-n jos posac.

Ea striveşte foi uscate

Sub pantofii mici de lac.

Şi-ntr-o fină discordanţă

Cu priveliştea sonoră,

Merg aşa, cam la distanţă,

El major şi ea minoră...

George TOPÂRCEANU

In ochii tai

In ochii tai ma vindec

si ma scald,

Ne tinem,unul altuia,

de cald

Sau noaptea,poate,

numai de urat…

Eu nu te-ntreb

de unde-ai coborat,

Tu nu ma-ntrebi cat stau

si unde plec…

Si,uite-asa,trec zilele,

cum trec,

Si, uite-asa,vin noptile

cum vin,

Dar daca inca vreau sa te mai tin,

Din cand in cand,visand,

pe bratul meu,

O alta zi se va-ntampla mereu

Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,

Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,

Cat de frumos e cerul si de-nalt

Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

George Ţărnea

 

 ,,Fiecare purtam cu noi amintirea unei povesti de dragoste neimplinite.Ca a fost vina ta sau a lui, ca nu a fost sa fie, ca erati prea tineri sa intelegeti ce se intampla cu voi, cert e ca drumurile voastre s-au despartit la un moment dat. Numai ca pamantul este rotund si, cu putin noroc, drumurile voastre acoperite de frunze si zapada se vor intalni cumva, candva, la capatul lumii. Uneori, in serile lungi si ploiase de toamna, amintirea acestei vechi povesti nu ne da pace...am vrea sa intoarcem timpul sau, pur si simplu sa spunem cuiva"

Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,

Din infinit am primit o clipă,
Un vis mi-a pus un gând pe-o aripă,
Cu aripi de vise mă-nălţai
Şi-n condurii clipei mă încălţai.

Sublima lor culoare îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"
Şi-am pornit subtil în miez de noapte,
Chemată de firul unei şoapte.

Gânduri senine ceru îmi dărui
Pe scara vieţii când, eu încet sui,
Adierea vântului îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

Oglinda apei apoi, m-a trimis
Dincolo de lume-n lume de vis,
Tremurătoare unda îmi şopti:
"Zboară departe, din drum nu opri!"

În calea mea am adunat clipe
Ce, viaţa au vrut s-o înfiripe
Şi-n orice clipă am pus clipe mii,
Pe aşternut de clipe adormii... de Elena  Padraru

Te-am iubit cu fiecare clipă, Te-am iubit cu visele de mai

"Te-am iubit cu tot ce mă-nconjoară, Te-am iubit în fiece minut, Te-am iubit în fiecare vară, Te-am iubit mereu ca la-nceput. 
Te-am iubit cu fiece suflare, Te-am iubit ca roua de pe flori Şi te-am regăsit într-o ninsoare Şi te-am aşteptat de-atâtea ori. 
Te-am iubit în fiecare seară,Te-am iubit în clipele de dor Şi te-am suspinat adânc în vară Cu povara fiecărui nor.
Dimineaţa te-am iubit şi seara, La apus eu te-am iubit deplin Şi te-am mângâiat cu înserarea Te-am iubit prea mult sau prea puţin. 
Te-am iubit cu fiecare clipă, Te-am iubit cu visele de mai Şi te-am flluturat ca pe-o aripă Şi te-am mângâiat precum visai. 
Te-am iubit ca ciutele pădurea, Te-am iubit că pasărea-al ei zbor Şi-am fi vrut să fim poate aiureaSă uităm de tot ce-nseamnă dor. 
Te-am iubit şi-n clipa despărţirii, Ţi-am iubit şi lacrimile reci, Tot ce-am dăruit atunci iubirii Să rămână-n suflete pe veci. 
Ne-am iubit şi ne-am ascuns de toate, Ne-am rănit prea mult pentru-acest vis Şi-am ucis mai mult decât se poate Însuşi visul nostru l-am ucis. "

Micuta balerina

Dansezi mereu, usor lasindu-te purtata
De valul muzicii fluiente,
A notelor hazlii, distrate
Ce dau crezare miscarilor atente.


Te misti cu gust, coroana-n par purtind,
Aplauzele te ineaca.Tu zimbesti.
Flori mii si mii, copilo, tot vazind,
Tu intelegi ce-nseamna sa traiesti.


Un salt maret - o cale spre succes.
O miscare proasta - inchisa-i calea.
Si-apoi dansezi pasiv, cu un dispret,
Vazind cum iti suride disperarea.

As minti daca as spune ca ziua de azi nu are aceeasi importanta, cum o are de nouasprezece luni incoace.Si ca nu ma doare faptul ca doar pentru mine mai are importanta.M-am rugat mult pentru eliberarea inimii de un sentiment aparte.Inca nu mi-a fost primita rugaciunea...sau...nu-mi poate fi implinita. Ar fi putut fi atat de frumos...cel putin asta cred eu...