Pe tine te-indragit intr-o grea iarna,
De unde teama c-ar putea fi ultima primavara?
Si-a fost sa ne-ntalnim- era primavara,
Am stiut, nu te pot lasa-n trecut, pasare rara!
De unde teama c-ar putea fi ultima primavara?
Si-a fost sa ne-ntalnim- era primavara,
Am stiut, nu te pot lasa-n trecut, pasare rara!
Mi-am lasat gandul sa zboare-n departare,
Poate sa-l intalneasca pe-al tau din intamplare,
Si dorul m-a lasat, fugind ,noapte albastra,
Dar nici un calcul n-a adus reantalnirea noastra.
Poate sa-l intalneasca pe-al tau din intamplare,
Si dorul m-a lasat, fugind ,noapte albastra,
Dar nici un calcul n-a adus reantalnirea noastra.
Tu in trecut n- ai ramas, drum paralel cu viata,
Cate-am putea povesti pana in zori, dimineata,
De n-om putea, gand, dor...asa e viata,
Aripe frante , suflet de gheata.
Cate-am putea povesti pana in zori, dimineata,
De n-om putea, gand, dor...asa e viata,
Aripe frante , suflet de gheata.
(Camelia Ciobanu)