Acum gandesc la tine

Zic azi:o iau de la-nceput!
Apoi privesc in spate,
Si mi se face frig.
Chiar a trecut un mini-veac,
De cand facut-am acelasi legamant.
Ma-nghesui in fotoliul mult visat,
Si ma-nvelesc,mi-e frig.
Tot frigul,peste mine, parca s-a lasat.
Acum gandesc la tine.
Ma-ntreb ce-ar  fi daca si tu, azi,  mi-ai scrie-un gand,
Un singur....rand.

Te vad,te-aud te simt...

Oricat de-ndepartare as privi,te vad.
Si cand iti scriu...te-aud.
Si-n pat te iau...te simt,
Si-adorm gandindu-ma ...ca ne iubim.

Doar Dumnezeu sa stie...

As vrea sa-mi fii aproape,
In ceas tarziu de seara,
Sa-mi spui ca iti sunt draga,
Sa ma privesti ca pe floare rara,
Doar Dumnezeu sa stie de-ntalnirea noastra rara..

DARUIESTE-MI IUBIRE ...ESTE RINDUL TAU ...

De-ai fi aici....

"Mă învelesc de frig într-o speranţă!"

 Nichita Stănescu"

Din care munte te-am cules?...

‎"Din care munte, de pe care creste
Eu te-am cules din rădăcină, toată
Ca podul palmei, ars, şi azi îmi este
De strămutarea ta înrourată.

Adeveresc iubirea cu durere,
Pe lacrimi sprijin tălpile în ora
Când mă ridic la tine spre a-ţi cere
Să mă păzeşti de ochii tuturora.

Şi dac-ai fi murit de umilinţă
Te-aş fi legat din nou din lut cu plânsul
Să-mi fii femeie si să-mi fii credinţă
Mai credincioasă mie ca eu însumi."

Si iar cu tine-n gand in zori de zi...

Cu tine-n gand, te chem sa vii
sa-mi aperi viata de-orice cuget rau.
Te chem din zori de flori si simfonii,
cu ingeri albi plutind in jurul Tau.
Cu tine-n gand, te chem sfios,
privind sub pleoape cerul instelat.
Cu tine orice gand e-un vis frumos
si orice vis frumos e-adevarat.
Cu tine-n gand, doar eu si tu,
un psalm de Har sa fie viata mea.
Doar "nu" sa spun atunci cand tu spui "nu",
si "da" sa spun la orice spui tu "da".
Cu tine-n gand, c-an Paradis,
de-acum si pana-n cer ma voi trezi.
Cu tine-n gand sa fiu pe cai de vis
si iar cu tine-n gand in zori de zi
(Costache Ioanid)

Doar gandul la tine...

Doar gandul la tine ma face sa sper

in drumul acesta ce duce la cer.

Doar dorul de Tine, de chipul Tau bland

imi spune mereu...

In curand...

In curand...

La poarta cetatii odata voi sta

acolo departe in patria Ta.

De dorul acesta ce-mi arde in piept

veghez si tresar

si Te-astept...

si Te-astept...

In lumea aceasta mereu calator

ma-nalt catre stele pe scari de fior.

La orice sclipire tresar inganand:

O, vino, Te rog...

mai curand...

mai curand...

(Costache Ioanid)

Mi-aduc aminte clipa...

Mi-aduc aminte clipa:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce pare-n pripa,
Al frumuseţii duh curat.

Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieţii vălmăşag,
Eu auzeam sunîndu-ţi glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.

Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună, 
Uitat-am chipul tău divin.

În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-nchinare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

Ci-n suflet raze se-nfiripă:
Şi iarăşi nu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă,
Al frumuseţii duh curat,

Şi inima-mi în piept tresare,
Şi, beată, freamătă de dor,
Şi de credinţă, de-ncîntare,
De viaţă, lacrimi şi amor.

(Puskin)

Mi-e sete de-un prieten

Mi-e sete de-un prieten in ceasu-acesta lung,
Sa-l simt tacand alaturi ca o vioara plina,
Sa-i spun cum urc spre steaua pe care n-o ajung,
Cu talpile-ntepate de lumina.

In fiecare seara lauta veche-mi sparg
Si muzici mult visate se sting cu vaier lung.
Ce vanturi reci pandi-m-or cand plec din nou in larg
Spre steaua mea inalta pe care n-o ajung?

Autor: Anghel Dumbraveanu

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Imi port pustiu prin noapte pasul meu

Pe drumul cu pietriş lucind la stele.

S-apleacă peste lume Dumnezeu

Şi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!

Pământul doarme-n ceaţă azurie.

De ce mi-e sufletul atât de greu?

Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sunt toate!

Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?

Vreau numai linişte şi libertate.

S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!

Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meu

Să fie încă plin de vlagă vie

Şi să se-nalţe răsuflând mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierde

Un cântec de iubire lin şi clar

Şi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,

Deasupra frunţii mele un stejar.

(MIHAIL LERMONTOV)

Michel Sardou - Je Vais T'Aimer

Iar într-o zi de mai...

‎,,O adoram de-o vreme-ntreaga, 
Si ochii ei fermecatori
Faceau sa-mi fie atât de draga !
Zarind-o, ma treceau fiori ! 

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Iar într-o zi de mai, frumoasa,
I-am scris, si-apoi ne-am întâlnit...

Pastram amorul în tacere,
Si cât eram de fericit !
Dar într-o zi de august, trista,
Am plâns, si-apoi ne-am despartit.,,

Speranta...

Mi-e frig cand ma gandesc la tine,
Atat de mult te-ai departat de mine.
Cuvantul "noi" e cald daca-l rostesc,
Doamne cat imi doresc ca intr-o zi...
Eu sa te regasesc!

Ma intorc...mereu...mereu...

“Ma intorc in cerc ma ratacesc, labirint inchis , pasiune, iesire nu gasesc! “

DORUL

Te caut printre nori...

"Zâmbetele îşi răspândesc parfumurile colorate
ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!"

MADALINA MANOLE - MI-E DOR DE TINE

"Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale, sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate... si a o pastra. Asta-i inteligenta inimii"

Şi peste arbori răsfiraţi rasare blânda lună...

Când amintirile-n trecut

Încearcă să mă cheme,

Pe drumul lung şi cunoscut

Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,

Ce-au luminat atât de des

Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,

Ce ne găsea îmbrăţişaţi

Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau

Credinţă pe toţi vecii,

Când pe cărări se scuturau

De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor

În noapte să se stângă,

Când valurile de izvor

N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari

Urmând mereu în cale-şi,

Când ochii tăi, tot încă mari,

Se uită dulci şi galeşi?

(Mihai Eminescu)

În mine câteodată eu simt: se face noapte,

În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute şi cântece şi şoapte
La casa mea colindă.

În mine câteodată ţărani cu zeghea sură 
Şi glume şi ispite şi tot ce ştie satul 
S-amestecă de-a valma roind în bătătură 
Şi vin să-şi ţie sfatul...

În mine câteodată grea liniştea se lasă, 
Miroase-a izmă creaţă şi-a flori de iasomie, 
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă 
Slujeşte-o liturghie...

(Octavian Goga)

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!

Stii pe de rost si crengi, si vânt, si ciori.
Si-un clopot iarasi a-nceput sa sune.
Nu-i bine, seara, sa-1 asculti ce spune.
Asa rasuna-n fiecare seara,
Si vântul frânge sunetul - de-ti pare
Ca-i o ghitara
Cu arii singuratice si rare.

Ti-e sufletul - cum se framânt-un vânt.
Te-alungi pe tine singur c-un cuvânt.
Te cauti mult - si nu te mai ajungi.

Si-ti cade-n suflet umbra vremii lungi.

Dormi…

Fie-ti viata vesnica poveste,
Cu începutul vesnic nenceput;
Sa nu mai stii ce-a fost, nici ce mai este;
Sa curga-ntr-una basmul nestiut.

Sa fii mereu la mijloc de poveste!

Pe crengi, aceleasi cuiburi vechi de ciori,
Pe care, seara, le framânta vântul!
Si soarele! s-a dus de-atâtea ori,
Ca astazi, sa încunjure pamântul!…

Nu-i bine sa privesti de multe ori
Amurgul aiurit de vânt si ciori. 

Alexandru A. Philippide

O, câte lucruri au ramas nespuse,

O, câte lucruri au ramas nespuse,

Vechi juvaeruri risipite-n drum!

De unde sa le mai adun acum,

În drum pierdute, pe vecie duse?

M-asteapta poate altele în cale

Dar viata merge repede la vale,

Si vremea tot mai iute se pravale.

În evu-n care-antice manuscripte

S-adaposteau prin chinovii si cripte.

Monafii scribi tot asteptând sa vie

De prin meleaguri arabesti hârtie,

Radeau vechi pergamente cu-o custura

Si copiau pe ele din Scriptura;

Nu scrijalau adânc, sa nu le strice,

Si-asa, sub psalmi, traiau gânduri antice.

Mi-i sufletul ca unul din aceste

Ciudate manuscripte palimpseste;

Sterg scrisul proaspat si deodata iese

Alt scris, cu slove ciunte, ne-ntelese.

O, dac-as izbuti sa le descurc,

La vechile izvoare sa ma urc,

Poate-as gasi-n adâncul lor pitite

Acele lucruri ce n-au fost rostite!

Alexandru A. Philippide

Iubirea mea

" Iubirea mea creste peste margini , peste hotare , in timp si peste timpuri . Iubirea mea creste in valea umbrei si a noptii , in pamant nisipos , fara apa . Iubirea mea da in mugur si-n preajma mortii , si plange cand viata si moartea se intalnesc . Iubirea mea se adapa din apele vijelioase , dar bea si din singuratatea unei fantani . Iubirea mea odihneste in tacerea padurii , pe campurile vesnic verzi ale marii Iubirea mea se infioara cand luna se-apleaca asupra-i , si se cufunda in fantana fara fund a vremii . Iubirea mea creste pe pamant , dincolo de margini , dincolo de timp , peste timpuri ." 
(Maria Wine ).

Aripi de dor nemărginit...

O picătură de speranţă şi totu-n jur a luminat

Iubirea noastră-adevărată din lacrimi iar a triumfat,

Sau soarele a renăscut-o, chiar nu mai ştiu nimic acum,

Raza iubirii m-a orbit, nu văd nimic din al meu drum

Mă-mbăt zilnic cu poezie, prin rime calde mă strecor,

Cuvântul tău îmi umple pana ce-a suferit atât de dor

Şi-o lacrimă de fericire se scurge pe obraz încet,

Doar un cuvânt rostit de tine, mă simt din nou la al tău piept.

Iubirea-n aer iar pluteşte, amurgul trist a încetat

Să mai înghită poezia, iar gândul aşternut curat,

Simplu, dar plin de sentiment mi-a dăruit din nou splendoare,

Aripi de dor nemărginit cu care voi zbura spre soare.

Pe culmea norilor de-acum voi regăsi iubirea clară

În ciuda viscolului ager, vom înflori ca-n primăvară.

Dupa amiaza si imperiala sa singuratate...

Toti norii spoveditu-s-au pamintului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar cind parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei miini fara parere de rau
M-am strins intr-un nod de durere.[...]

Dupa amiaza
Si imperiala sa singuratate
Si tandretea alizeelor sale
Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina Nimic
sa nu plece
Toate fruntile libere

Iar ca sentiment un cristal.
(Odysseas Elytis)

Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una... inscrisa in inima.

.Si pentru ca lumea poate parea uneori constrangatoare, agresiva, de parca locsorul pe care ti l-ai construit acolo, in sanul ei, i-ar deranja pe ceilalti, avem nevoie de refugii, un spatiu privilegiat in care sa te simti in siguranta, la adapost - un parc, o biblioteca, un muzeu, sau o biserica, un loc in care sa fii singur cu El. Nu-L vedem pe Dumnezeu care, prezenta invizibila, ne este mereu alaturi.
Sunt atatea momente in viata cand simti ca totul se surpa, ca nu mai ai puncte de "ancraj" cu lumea, cu ceilalti, ca totul aluneca in hauri de deznadejde... Atunci... Zambetul unui copil te poate ridica din orice deznadejde, o lacrima varsata iti poate aduce linistea, o mangaiere te poate umple de nadejde.
Simti nevoia de iubire. Ne-am nascut cu ea, oare? E un fel de instinct cu care venim pe lume, sau o dobandim trecand prin incercarile vietii? Toti avem nevoie de ea. Cand nu exista "nimic nu e"...Toata viata o cautam. In ceilalti, in noi insine. Cand nu o gasim, aproape ca murim. Fara iubire, viata e o moarte lenta. Daca nu o aflam, ramanem calatori singuratici pe un drum care nu duce nicaieri. De multe ori, chiar si atunci cand o gasim, nu suntem constienti de ea. Vrem sa-i aplicam "principiile" noastre, sa o adaptam personalitatii noastre, sa o "reconstruim" conform cu ideile noastre, cu eul nostru. Eul nostru! Cat de mandri suntem de el, cum ar putea cineva sa-l ignore, sa creada ca poate fi altfel, sa gandeasca altfel, sa fie altfel decat noi?!
E greu sa stii sa iubesti cu adevarat. A iubi inseamna a nu critica. Sa iubesti inseamna sa ucizi in tine orgoliul, sa poti calca peste eul tau, neasemuitul tau ego, si sa invinga dragostea. Sa iubesti inseamna sa fii capabil de mici sacrificii in fiecare zi, sa renunti la ceva din tine, pentru binele celuilalt, al celorlalti.
Fiecare poate da o definitie a iubirii. Cu totii avem una, inscrisa in inima. Este greu s-o gasesti pe cea adevarata, pe cea care sa te puna in acord cu lumea, cu tine insuti, cu divinitatea. E si mai greu sa o aplici in viata, sa-ti poti face din aceasta un loc al armoniei, sa-ti poti face din suflet o harfa vibrand pe corzile dragostei.
Trebuie sa invatam sa iubim. A iubi inseamna a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevarata nu e constrangatoare. A iubi inseamna a vedea in celalalt numai calitatile si chiar de se intampla sa-i observi scaderile, i le acoperi incercand sa-l disculpi. Nu este el cel vinovat (in religie totul este pus pe seama celui rau). E mai bine asa decat sa-l acuzi pe el. A iubi inseamna a te bucura de celalalt, de natura, de viata. Totul poate deveni prilej de incantare, zambetul unui copil, un peisaj frumos, o pasare alba zburand, un cer cu nori pufosi, o mana calda, intinsa sa te ajute. Sa te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o traiesti, de fiecare clipa, de fiecare molecula de aer pe care o respiri.
A iubi inseamna a-l ajuta pe celalalt in suferinta, fara gesturi mari. Uneori este de ajuns sa-i zambesti, sa-i strangi mana, sa-l asculti cu rabdare.
A iubi inseamna sa poti ignora dorintele tale, sa fii alaturi de celalalt, chiar de n-ai vrea, sau, daca simti ca drumul lui nu este cel bun, sa fii capabil sa-l duci, cu blandete si cu rabdare, pe drumul cel bun.
A iubi inseamna a-l primi pe celalalt in sufletul tau,sa te umpli de el,sa-l accepti in substanta inefabila a sinelui tau, chiar diferit fiind sau mai ales daca este diferit, sa accepti fuziunea dintre tine si el, sa te trezesti deodata ca poti actiona ca el, ca poti vorbi ca el, fara ca acest proces de vase comunicante sa te doara. Sa ai constiinta ca toti "suntem, de fapt, una".

Olivia Newton John - Hopelessly devoted to you

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Cand mi-ai facut din mana-ntaia oara,

Am realizat cat e de…primavara…

M-apropiam de tine ca de-o floare rara,

Erai aievea,nu doar un vis de mai…

Si timpul s-a oprit  mirat in loc,

Fiindca stia ca e iubire,nu un joc.

Si ne-am pierdut in infinita clipa,

Ce de Dumnezeu ne-a fost daruita,

Chiar de ne-am despartit apoi,

Si-atatea au trecut peste noi,

Acum tu esti departe

Si-o crunta si amara

Tacere ne desparte…

Eu insa mai mi-aduc aminte,

Tot ce n-am reusit in acea zi

Din prea multa iubire…

Sa mai transform si …in cuvinte…

De-ai fi acum din nou aproape,

Pe toate ti le-as darui iubire,

Si-mbratisati duios,in nemurire,
Am transforma un vis in fericire...

"Dance Me To The End of Love" Leonard Cohen

Intre ce-a fost si ce va fi,

Tu mi-ai adus in suflet bucurie,
O bucurie nesperat de mare...


Cand vei pleca vei lua cu tine
Lumina ce-ai adus in mine,
Iar eu iti voi pastra o amintire,
A clipelor ce tu mi-ai daruit de fericire.

Intre ce-a fost si ce va fi,
Privirea-ti calda in inima-mi va dainui.
Rogu-ma-voi sa-ti fie bine
Din cand in cand sa-ti amintesti de mine.

te iubesc numai pe tine

Poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate...

Nu mi-e dor de fericire; Azi, mi-e dor de tine...mi-a fost si ieri....si-n fiecare zi... Vreau sa visez... Imi iau sufletul in maini, Il privesc...nu e agonic... Patrund incet, tot mai incet...dar, nu gasesc decat ganduri De azi , de ieri... Poate, poate maine ...te voi gasi pe tine... Poate... Oare????

Distanta dintre Da si Nu...

Cea mai mare distanta este intre DA si NU ,acolo se pierde curajul de a intinde mana si a atinge - fericirea!
Vlad Diana

La hotarul dintre da si nu

Ranit la piept de crivatul cîinesc,
Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,
Abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Si ranile mereu ma vor durea,
Slavind întîmpinarea ta tîrzie
Si-abia acum îti spun ‘iubita mea’,
Cînd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.
Deodata, apa lumii te-a-nghitit,
Deodata am ramas ranit de crivat,
Gesticulînd spre minus infinit
Si construind delicte împotriva-ti
Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele si luna,
Si-abia acum încep sa te iubesc
Cînd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.
Deodata ce spun eu si ce spui tu
Sînt doua înghetate limbi straine
Si la hotarul dintre da si nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tïne.

Adrian Paunescu

As fi vrut sa te pastrez in brate

Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.

poezie de Nichita Stănescu

Esti visul meu cel mai dureros...

"De ce mă amăgești cu iluzorii

Popasuri de răsfăț în calda oază?

De fee trup, înfrângi dorința-mi trează,

Prin cactușii de pază puși pudorii.

Prea însetat de formele morgane

Pășesc pe dune ignorând Simunul;

Amarnice-ncercări pentru nebunul

Care-și preschimbă visele, în toane.

Un pas. Alt pas. Nisipuri mișcătoare

Cu lăcomie-mi devorează vrerea.

Mă trec în ele adorând durerea

De-a te avea în viața viitoare."

Maria Nazionale - Storie 'E Piccerelle

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătuşată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceaţă umbra ta...

Şi paşii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Şi rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de Roxana Grigorescu

Vis prea frumos spre-a fi putut... să steie...

Tu mi-erai totul, dragoste,
Al sufletului har,
Un verde ostrov în mare, dragoste,
Fântână şi altar,
Încins cu poame dulci şi flori,
Flori ale mele doar.

Vis prea frumos spre-a fi putut
Să steie! - Ah, limpede minune!
Ai răsărit, şi te-am pierdut!
Un glas din viitor îmi spune:
"Treci, treci", dar peste Trecut
Sufletul meu ca pe-o genune
Pluteşte-amar, apatic, mut.

poezie de Edgar Allan Poe

Because I love u-----Shakin's Steven

Copilarie...

M-am jucat si eu prin primaverile calatoare

Cu iarba, cu lumina si cu luceferii de floare...

Toate erau ca in legenda: pasarile cantau numai

pentru mine,

Gradina tremura pe brate stanjenii vazduhului

in leganari line.

Imi placea sa ma ascund in capatul livezii

dupa ciresi

Sa ma caute fratele Anton,sa-mi spuna despre uriesi

Ce se lupta cu soarele si-i reteaza capul pe tipsie.

(De aceea apa amurgurilor era asa sangerie.)

Alteori asteptam dimineata sa ma duc cu papusoii de mana

La iaz, unde rachitele stateau parca la sfat tolanite,pe-o rana,

Sa cant pentru brotacei,pentru fluturi,pentru izvoare,

Pentru inima salciilor mele plangatoare

Si pentru singuratatea parloagei cu iepuri de cenusa,

Crescuti in pelin si iarba jucausa.

Priveam brazdele: parca ardea in ele sudoarea fruntii tatii,

Cand soarele hortanicea vazduhul cu aurite gratii.

As fi vrut, apoi, sa culeg in san toti nuferii de pe balta,

Dar plouase in ei o lumina prea tare si inalta,

Si ma dureau ochii.Inima era cat un prigor.

(Ii simteam in piept leganarea ca de mohor)

Colindam prin lanuri si veneam seara tarziu acasa.

Mama, vazandu-ma trist, intelegea ca ma vrajisera

luceferii de matasa,

Insa eu imi lipeam, indata ce pleca, fruntea de geam;

Noaptea imi saruta obrajii si parca uitam

Ca odata voi fi mare si va trebui sa gandesc la viata.

Pe deal,luna plina dansa cu pasi de ceata...

(de Haralambie Tugui )

Enrique Iglesias - No Me Digas Que No ft. Wisin, Yandel

Mattyas - Missing you (Official Video 2010)

Pot scrie cele mai triste versuri in noaptea aceasta

Lasa-ti lumea...ta...

Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.

Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.


(Mihai Eminescu)

Prin nopti tacute,

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.


Mihai Eminescu

ABBA - One of Us

Iubesti...

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

(Lucian Blaga)

De ce taci...?

Poate azi o să plouă, nu ştiu
uite, este atît de tîrziu
şi-i atîta noapte în noi
chiar avem nevoie de ploi
ca să spele tot ce-am uitat
pe retină, în inimi, prin pat
ploi albastre să spele-n şuvoi
gîndul searbăd că nu suntem doi
gîndul palid că încă nu ştiu
de ce taci, de ce mor, de ce scriu
cum de sufletu-n moi vălătuci
peste ţara de orbi şi năluci
tot flanează de ore, de ani
de ce-n trup îmi cresc flori de castani
şi de ce, ne-amăgim incolor
că e cald şi frumos şi uşor
să exişti alandala prin burg
vezi tu fab, amintirile curg
se răsfiră alene pe masă
prin felii cu dulceaţă de casă
unse-agale, duios, pe-nserat
cînd ies melcii bătrîni la arat
iar eu, fab, n-am habar de nimic
hrănesc îngerii mov cu fistic
şi zîmbesc chiar de-n jur e pustiu.
Poate azi o să plouă, nu ştiu.

De: Fabian Anton

Diana Navarro - No te olvides de mi

De dorul tau...

De dorul tau ascult sunetul inimii si numar razele din soare,
Ascult soaptele nerostite si-mi rog sufletul sa-ti mai sarute inca-o data ochii,
rog vantul sa-ti imbratiseze trupul cu bratele mele ...
Rog stelele sa-ti scrie pe cer iubirea ...rog noaptea sa mi te-aduca aproape ,
sa mi te-aseze-n palme ...
Rog zorii sa mi te-asterna pe pleoape ,sa ma trezesc cu tine-n suflet,visul meu drag...
Rog ploaia sa -mi poarte lacrimile pline de dor pana la tine ...sa ti le-asterna pe buze
si-apoi sa se transforme-n zambet pe chipul tau...
De dorul tau ,imi colorez sufletul cu vise , cu culorile zambetului tau ,
cu nuantele glasului tau,
asteptand sa rasari curcubeu ,sa luminezi intunericul din mine...
De dorul tau,sufletu'-mi plange cu stropi de iubire ...
cu care te sarut neincetat tacand ,
o sa-mi invat tacerile pe de rost si-o sa te iubesc intr-o liniste absoluta...

Trandafirii

Trandafirii sunt dupa parerea mea cele mai nobile si elegante flori. Trandafirul este floarea cea mai adorata de catre femei
si nu degeaba, caci trandafirul este considerat regele florilor sau floarea dragostei. Au o forma foarte frumoasa
si in plus sunt foarte parfumati, iar referitor la culori, acestea pot fi de culori clasice ca alb, galben, rosu, dar si in culori mai putin obisnuite, ca albastri, negri sau violet si chiar multicolori. Orice culoare ar avea, un trandafir va putea foarte greu sa fie concurat de o alta floare.

Am în inimă atâtea...

,,Am în inimă atâtea lucruri... sunt clipe când simt că vorbele nu spun nimic."-
Ludwig van Beethoven

Te uiti intr-o picatura de roua

Un drum pe care nu poti merge drept,
Un vas de sperante zace pe un mal…spart,
Un singur gand prin minte iti mai trece:
“Ce caut eu aici? de ce totul este rece?”.
Mai mergi cu pasi marunti, inghetati, inaintezi,
Doar speranta te tine in viata, sa speri, sa visezi.
Treci usor cu teama peste podul de durere, de suferinta,
Iubiri ratacite zboara usor pe langa tine, fara nici o dorinta.
Esti pe taramul suferintei, unde noaptea este vesnic stapana,
Nu bucurie sau zambet. Totul este fier vechi mancat de rugina.
Esti prizonier intr-o lume care nu iti este deloc draga,
Iti simti corpul strain, rece, lipsit de vlaga.
Te uiti intr-o picatura de roua si iti zaresti cumva chipul,
Unul trist, intunecat, pe loc realizezi ce repede trece timpul.
Dar brusc te trezesti din cosmarul de peste noapte si realiezi
Ca tot ce s-a intamplat a fost un vis, ca ai dorinte pe care sa contezi

Cat de frumos e cerul si de-nalt, privit, prin somn,cu ochii celuilalt. ..

In ochii tai ma vindec
si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat…
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec…
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.

(George Tarnea )

Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii.

“Viata care e traita cu capul e o viata mecanica. (…) Cu capul poti castiga multe, dar nu vei trai multe. Poti avea un standard de viata mai bun, dar nu vei mai avea viata. Viata este a inimii. Viata poate creste numai in inima. Viata, dragostea, spiritul cresc numai in solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este cu adevarat valoros, tot ce este plin de inteles, important vine din inima. Inima este centrul, capul e doar periferia.(…) A trai cu inima si a te folosi de cap ori de cate ori este nevoie inseamna inteligenta.”

(Osho, “Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent.”)

Cu tine e-mpacare si e lupta,

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.

("Cu tine" - de Adrian Paunescu)

Iubirea ne poarta departe...

La ora cand mugurii canta
Deasupra padurii de cocs,
Ne tine ca sfant si ca sfanta
Un vechi calendar ortodox.

Iubirea ne poarta departe
In mainile altor nuntasi,
Dar noi suntem viata din moarte,
Uitarii te las si ma lasi.

Sub noi e o negura deasa,
O negura deasa e-n noi,
Padurea ni-i pat si ni-i casa,
Padurea se imparte la doi.

Un freamat de cocs dinspre frunze,
Sub luna vom arde buimaci
Si toate iubirile-ascunse
Troznind vor iesi din copaci.

Misterele forestiere
Si noaptea de cocs absolut,
Luminii sa-i dea o putere
Cum inca noi doi n-am vazut.

Pastreaza-ne-n tine, padure,
Si-ti dam cheia tainelor mici,
Ca tainele mari sa se-ndure
De faptul ca suntem aici.

(Adrian Paunescu - Dor de padure)

♥♫EVA KISS - The power of love(Puterea dragostei)♥♫

A fost atunci un mai...

Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.

Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.

A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.

© Gheorghe Puzdreac

Iubirea mea inmugureste-n tine

Suntem doi gemeni pescarusi albastri,
Legati c-un fir de nimenea vazut,
Ce-am coborat odata dintre astri
Care ne-au zamislit si ne-au nascut...

Iubirea mea inmugureste-n tine
Iubirea ta nu-ncepe cu a mea
Si-n ochii tai oglinzi cu ape line
Ard ochii mei oglinzi de peruzea...

Dragostea noastra-e dincolo de vreme
Iar umbra -ncepe sa ni se confunde
Purtam pe frunte -n loc de diademe
Solare de lumini cu sfante nume....

Suntem doi gemeni pescarusi albastri,
Care-am venit purtati pe mari de gand,
Trecand prin vami de stele si de astri
IUBIREA s-o aducem pe Pamant……

Dar amintirea este inca vie ...

Seara, cand se iveste mandra luna
Si ploi de stele lumineaza a ta cununa
Iar razele iubirii se rasfrang asupra ta
Nu imi doresc decat sa fi a mea

Te port in mintea mea ca pe-o craiasa,
Tu, care-n nooti si zile-ai fost aleasa
Sa ma topesc in ochii tai frumosi de fata
Imaginea privirii tale ce ma-nbata

As vrea sa pot da timpul inapoi
Sa-ti mangai parul mladiat de ploi,
De ploi de stele stinse de demult
A soaptelor pe care le-am pierdut

Ce clipe minunate-am petrecut
Prima plimbare, prima atingere, primul sarut
Dar amintirea este inca vie
Si va domni in nemurire. 

(Andreea)