luni, 30 martie 2015

Candva m-am indragostit de o fotografie.



Candva m-am indragostit de o fotografie. Eram atat de fericita, ii vorbeam, adormeam cu ea in gand, ma trezeam cu ea in inima. Eram pe un site si eram fericita. Ii scriam versuri si ganduri. Intr-o noapte un profil, a inceput sa raspunda sentimentelor mele. Nu stiam cine este. Nu stiu nici azi. Stiu doar ca el imi scria noaptea, cand eu dormeam. Dimineata ma trezeam cu o ora mai devreme ca sa citesc randurile lui. Am trait o fericire reala desi era...virtuala. Intr-o zi acel profil a disparut. Fara nici o urma, fara explicatii. Am suferit....parea ca omul iubit a plecat. Dar...n-a fost asa. Omul , fotografia, iubirea mea, a aparut, si nu avea cunostinta de acel suflet. Ce bucurie!!!
Au trecut ani, si-am avut , am sentimentul ca retraiesc acel episod. Eu scriu, cineva imi raspunde, tot noaptea, Intr-un alt mod, dar imi raspunde. Ma doare inima sa cred ca e un nou vis. Ca intr-o zi voi realiza ca nu mie imi sunt adresate mesajele. Dar oare mai conteaza? 
Putem fi fericiti si printre randuri. Poezia e ca fotografia de care eram indragostita. A stiut de bucuria ce mi-a oferit-o acel profil. S-o fi decis sa-mi bucure inima, cumva asemanator? Intrebari si iar intrebari.
Iubirea vine peste noi, cand ne asteptam mai putin. Unele iubiri mor in fasa. Altele raman pentru eternitate. Ce-am simtit eu pentru acea fotografie....e ceva frumos, pur, si nemuritor. Scrieti-mi noaptea! 

Un comentariu:

  1. Si din nou, fericirea comunicarii in noapte, s-a terminat. A fost o iluzie. Frumoasa, dar doar o iluzie. Nu mie imi erau adresate gandurile. Oare de cate ori mai trebuie sa mor in asta viata? Noapte buna, dragii mei! Incepand de azi ma puteti gasi cumva, doar aici. Va sarut! :)

    RăspundețiȘtergere